CC24Avrîl#10 – Tu strie, tu fade

#10 – Tu strie, tu fade

Vonde!  No pues plui di te.
Dute la vite, lungje a dî la veretât, tu sês stade cul flât intal gno cuel tant che acuile sore la poiane.
Pôre, sì, o ai pôre de tô vôs ditatore cuant che tu mi pretindis e tu mi soteris sot grums di peraulis, butadis a zumielis, ancje intal cûr de gnot.
Maladete strie, tu sês!

Lare des mês ideis mai olsadis, des mês grituris taponadis intal grim. E nuie o pues fâ par tignîti lontan. Ni bêçs ni orazions e nancje maledizions.
Cu la tô batule, tu mi sgrifis cul tictac dal to orloi e de sô spere dai minûts simpri plui curte. Cun ongulis lungjis e a spice, tu mi berlis: «Moviti, biade femine, moviti».
No sai cun ce sorte di striaments che tu rivis a sparniçâ maluseriis che a rosein i vues fin te medole.
Oooh, ce vulintîr che ti mandarês inta chel paîs!

Scuse, scuse, no propit simpri.
A voltis tu sês fade, il gno confessionâl cidin, chel acuilon che mi fâs svolâ sore dal timp, tant che pavee inte uniche zornade di respîr.
Cun te, jo, o deventi poesie rabiose, insanganade, bausare. O pûr perle sierade a clostri intal cûr. O pûr fuee colade e avilide, tant che un inutil nuie. Par scuvierzi, daspò, di jessi siore ancje graciis a ti.
Eco, in chel moment o capìs che tu sês regâl preseât, pai miei siums di libris cul gno non, di voi lusints sore lis pagjinis, dal gno vivi imberdeât intor di te.

Tu, scriture. Jo, umile pene.
Tu mâr grant. Jo, barcjute di cjarte veline.
Nô, a bracecuel, daûr le code de stele comete, a cirî la caritât di un grignel di eternitât.

di ?
#1608

1 comments On CC24Avrîl#10 – Tu strie, tu fade

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît