#07 – Nêf di autôr […] Al rivà ancje il dì di Nadâl. O savevi che al jere il dì di Nadâl parcè che il tenent la sere prin al jere vignût te buse a dînus: – Doman al è Nadâl! – Lu savevi ancje parcè che de Italie o vevi ricevût tantis cartulinis cun arbui e fruts. Une fantate [...]
Categorie: Gjenar storic
#14 – Radio Prypiat Prypiat, ai 26 di Avrîl dal 1986. 01:23’58” ore dai Urâi, scûr patoc. Eros Ramazzotti mi è simpri plasût tant, cun chê sensibilitât, cun chê vosute ciulante. Ma viôt tu se ta un moment cussì e veve di vignîmi sù propit la sô ultime cjançon. “E ci seiii, adesso tuuu, a dare un senso ai giorni [...]
#10 – Spietant il lusôr Al mancje pôc al cricâ dal dì ma, in tal cjistiel di Strassolt, a si è dibatût fin a pôc prime e, a la fin, ducj si son sdrumâts par il sun e pe strache. Istès, suntune tor dal mûr orientâl, al è ancjemò un dai ospits che a nol rive a lâ a durmî. [...]
#07 – Civuite “Al cjante il gjal, al criche il dì…”; biele la vilote che o sintivi di piçul, ma jo no mi davi pâs par chel puar zovin che al scugnive partî cussì adore. Jo o starès a durmî fin a ore di gustâ se femine e fie no mi rompessin i bebeis une dì sì e chê altre [...]
#02 – Albe ocitane La sentinele nus visave simpri a pene che une lûs blancje e comparive parsore de rie di bassis montagnis a orient di Tolose. E cussì il gno amant al leve vie par une galarie segrete che i vierzevi jo stesse. Dopo cent pas il gno amant al saltave fûr dal cjastiel e si pierdeve intal bosc. [...]
Intun paisut ingrampât sore un çuc, la vite e sbrissave vie cuiete. Di origjin medievâl, al jere insiorât cuntune cente e toratis che a spiçavin te campagne dulintor. Lis piçulis buteghis dal borc a levin sierant, glotudis dai grancj emporis citadins, e la vite in gjenerâl si leve indebilint, ma il paisut, cun lis sôs vieris stradutis e i grues [...]
#02 – Lis mês amiis Zuan, Marte e Gjonde a son ator par Palme come lôr solit. A vevin fat un zûc di mostrâsi lis fotos di cuant che a jerin piçui. “Viodêt? Pensait che o eri nassût ancjemò cun il sachetut intor!” al fâs Zuan a lis amiis. “Pardabon?” i fâs Marte un pôc plui serie. “Sì ma no [...]
Une sere di Avost, a San Nicolás, une altre volte il mostri al è li ator. Di prin, la tiere e je diventât rosse, daspò al à tirât sù i siei braçs fumui e il dì si à mudât in gnot. I nemâi a son lâts vie, o ben a son muarts infogâts. I arbui e i sterps a son [...]
A La Plata e je une zone dulà si jerin viodûts dai ovnis. Cheste e je un storie dal fin dai agns ‘80 cuant che un parapsicolic al diseve che al jere a stâ intune cjase abitade dai aliens. La storie e je stade contade par setemanis dal telegjornâl “Nuevediario”; o ricuardi il gjornalist José de Zer, che al jere [...]
Baldassarre Marradas al jere il vice comandant dal esercit austriac, parsore di lui al jere dome il Gjenerâl Adam Von Trautmannsdorf, veteran de Vuere des Flandris. Chest comandant spagnûl, che al sarès deventât un dai plui impuartants comandants de Vuere dai Trente Agns, nol sopuartave plui lis azions dai cavalîrs de Patrie dal Friûl che a olsavin resisti ai [...]
Rizart di Strassolt al è cetant preocupât par la iniziative di Denêl Francol che al è lât fûr di Grediscje, cun i siei soldâts, par fâ dai furniments intai cjamps ator de fuartece. Cuant che al viôt rivâ i cavalîrs cun arcabûs vuidâts da Denêl Antoniins al berle plui che al po al Francol di tornâ dentri dai mûrs ma [...]
#21 – Un don malandret La lûs ruane des boris de farie mi inlumine biel che o met il fol in vore. Par ogni sofletade, une lusorade signestre si pant tal ambient de farie e te mê muse barbude, prime di sfantâsi tal scûr de gnot. O sint un riduç trist, pervers, a dissegnâsi te mê muse biel che o [...]