#05 – O tempora, o mores Catine e saveve di jessi di une biele fantate e cui zovins e jere usade a fâ il biel e brut timp. Par un no veve mai un moment libar, cuntun altri e pierdeve oris cence costrut, cuntun altri invezit no i passave mai il timp e vie dilunc cun chestis nainis par no [...]
Tag: Maghe Olstrele
#08 – Secondis cjasis Par agnorums la mê seconde cjase e je stade la scuele. Mi supave une vore di energjie, ma ciertis comediis cualchi dì. Ve ca une zornade tip, tant par intindisi. h 8.30: Pense e scrîf Cjâf bas sul sfuei, nissun sflade. Di bot une vôs: – Maestra, guarda Stefano. Tal ultin banc al gramole la gome [...]
#09 – Cjadenis In prin la Tiere e jere un puest salvadi dominât des bestiis e besteons. Inta chê volte la nature e imponeve il grant sul piçul: cuistion di paleontologjiche cjadene alimentâr. Tant par intindisi, cul benefici di inventari, il pantianon al stave platât inte busone sot de cise bocognone par scjampâ dal gjaton che al voleve brincâi la [...]
#10 – Fâ la fieste Vuê dutis lis scusis a son buinis par fâ fieste: si è inventade chê dal pai, de mame, des feminis, dai inamorâts, dal lavôr, de Patrie… e vie dilunc. Nuie di mâl intindintsi, ma ancjemò un pôc no varin plui dîs di vore. Une volte si faseve fieste dome la domenie; i contadins nancje simpri, [...]
#08 – Bocje ridinte In passât tal gno paîs e jere usance che la cuinte elementâr le cjapàs il Mestri Cànon (ma nô lu clamavin Mestri Canòn). Nol jere un trist om, ma grant e grues di fâ pôre e a nô frutinis no nus plaseve, parcè che cuant che si inrabiave, e al sucedeve avonde dispès cun chê sdrume [...]
#09 – Tarlecs e comareçs tal fogolâr Tal fogolâr, par tiere coriandui e vanzums, Carnevâl, nas ros come un râf di broade, tai pîts çavatis che Diu nus vuardi, intor une palandrane blecade tant che un Arlechin e sul cjâf une papaline, al snacaie, al sgargaie e al tire mocui cuintri “il Guvier sassin che al bastone simpri chei”. Cu [...]
Plantât denant da la puarte dal cjasâl, al slungje i braçs secs viers il cîl a saludâ il gnûf dì. Al è un vecjo cu la scusse dure, temperade a ogni stagjon: cuet dal soreli di Istât e brusât dal glaç di Invier, a ’nd à viodudis tantis te sô vite; al à simpri dât dut, cence mai pleâ la [...]
Jo mi soi sposade il mês di Avost dal 1977 (un cjalt di murî), a 22 agns, dopo 7 agns di morosament. O jeri cussì su la lune pa la emozion, che dal dì des gnocis no mi visi nuie di nuie. Di bon che o ài l’album di fotografiis se no mi vignarès il suspiet di jessimalu insumiât. Però [...]
Dopo in ca che o lei di premis leteraris chenti ator, finalmentri mi soi decidût: – O vuei provâ ancje jo; mal ch’e vadi, o rimet i cuatri francs de iscrizion – mi soi dit. Fat al sta che o ài spedît une poesie a un concors a Udin. No lu vessio mai fat; pierdude la pâs in famee: dal [...]
Sadowa, bosc di Swiep (Prussie), ai 3 di Lui dal 1866 Mari mê, jo no soi bon di scrivi e vô no savês lei, ma se mai us rivaran chestis cuatri riis, cualchidun us judarà come che achì une anime buine mi jude me. No ài sielzût jo di puartâ cheste gabane, ni di vignî a scombati in chest paîs [...]
Ciso e Rose, la sô femine, a vevin il non cun se: a jerin clamâts chei di Pustot, pocje voie di produsi e fadiâ, ma pronts a gjoldi di dut chel che la vite ur regalave. Plens di fruts e di miserie, se no vevin di mangjâ si contentavin… di bevi. Une sere, dopo cene (ta chei timps nuie television) [...]