— Al è dome par doi dîs… — Ma po sigûr, nol è nissun fastidi. No sta vê pinsîrs. Intant che il confinant i mostre là che i lasse i crostins (un gjenar diferent par ogni dì), il savalonut di cambiâ, i sachets par cjoli sù lis buiacis, Mario al pense dentri di se: — Finalmentri! E je la ocasion [...]
Categorie: Gjenar Par Fruts
O vevi cinc agns cuant che mi soi visât che la muart nus rive a ducj. Chel toc di rivelazion al jere rivât slacât tal jet, biel cjalant un libri di pipins. Par il barcon e rivave la ultime luminositât di une sere di Sierade. O soi lât te cucine, mê mari e jere daûr a preparâ di cene. – [...]
Kumada in chel dî nol saveve ce metisi a fâ. No si jere inacuart che ‘nt veve cunsumâts une sporte, intal ultin an, e plui la zornade dai cjalçuts diferents si svicinave e plui si cjatave in dificoltât. I vignive fûr il fum pai nâs e par lis orelis a fuarce di remenâ il çurviel par risolvi il fastidi. Cjalçuts! [...]
Tuuut – Pront. – O soi Marie. Chê che i à robât la machine. Simpri chê. – Che si le tegni! – Le ai puartade lì dal mecanic, cumò e va miôr. – Che si le tegni! – Ma nancje par ideis! Un catan dal gjenar! – Ma nol è à comedade? – Sì, un tichinin… ma no larà indevant [...]
– Pronto polizia – Pronto, sono… Piero… o soi Pieri – Che al mi disi. – Ah! Che al sinti lui… jo o ai apene vude cumò devant une clamade anonime. – Oh! Che al mi disi… une clamade? – Sì, une telefonade anomine… – Ah, une telefonade… – Sì, par telefon – Che al mi disi – E…e diseve [...]
I Nadâi di cuant che o jerin fruts cui al pues dismeteâju: o metevin un pâr di scarpis jenfri lis lastris e i scûrs sierats in cop, juste par che al podès passâ l’ucielut ch’al lassave li cualchi naranç, un librut e un len, che nus faseve capî che i meritavin dome pachis, par vie che o fasevin i salvadis. [...]
Cumò tu lu viodis cussì, intabarât cun siarpe, barete e carote, ma in veretât, il gno pipinot di nêf al è stât un grant viazadôr. In prin de sô storie al jere un pipinot di soreli, tu as capît ben, un pipinot di rais che al regalave lûs e calôr. Pablo al è nassût in Messico a Tijuana framieç di [...]
Al capite che cualchi temporâl fûr stagjon al sclopi ancje tal cûr de gnot, cuntun repeton che al scjasse e al svee sù dut, al rugne, judât da lis sborfadis dal aiar che no i pâr vere di fâ il sticeboris. Cun chei crepetons i da il bon acet ae Vierte, che par vie di chest, inpen dal soreli si [...]
Istât dal 1947. Il Poete al pedale pes stradis di Rude, tor sere. Al sta lant a Çarvignan, a cjatâ il so ami pitôr. A varan di resonâ di un grum di robis, ancje se, infin, a fasaran a gare a cjapâsi mancul sul seri. L’aiar al profume di jerbe e di fossâi. Il soreli bas al bruse la planure [...]
Meni al veve doi fîs: Tite e Catine. Tite al veve une manie fûr dal ordenari pai bêçs: fin di piçul al cirive di cjapânt sù plui che al podeve. No che i coventassin, ma al veve pôre che cuant che i saressin coventâts al sarès restât cence. Tai agns al veve fat sù un biel malcjolt che al divideve [...]
Il mio zardin nol è un zardin tradizionâl. Al è un toc di vert cuntun ort, l’osmarin, la salvie, une vît di fraule, un noglâr, lis palmis e une sise di bos. Però al à une robe che ûs fasarà restâ di clap: une trupe di sbilfs a son vignûts a stâ chenti! Cumò, no steit a dîmi che no [...]