Alc si è rot
No sta a cjalâmi cussì, cun chei voi vueits e scocolâts, e la bocje maraveade… O sai: o varès vût di dital prime, ma o vevi inmò sperance, o vevi pazience. O vevi ancjemò amôr… Ma cumò alc si è rot… Ti ai lavât, stirât, ti ai curât e sossonât. Ti ai fat di
Ninin
O sin in pocjis, aromai. Strachis passudis, disvuedadis, mortificadis. Ma no vinçudis, fintremai che si tignarìn strentis une cun chê altre, cjaminant cuintri aiar te montafin dal nestri dolôr. E ancjemò mancul disperadis: la sperance no le vin mai pierdude. A ‘nt vin simpri chel tichinin da pît dal cûr. E je chê, che
Se Diu al vûl
Ce vite misare e impestade: dolôr e muart simpri a lenziti e a cimiâti. Come chest mâr rabin che al svuacare cuintri i flancs de barcje, e al sbrume tant che un cjaval mat. Ma intant ti clame e ti nice. O ai dibot plui fradis che agns, e ducj a barufin ogni dì cu
Milonghe
Scarpis neris e lucidis, cuntun tac alt e solit, e une striche plene di lustrins che si strenç ator de cjavile. Scarpis che ti slungjin lis gjambis come par magjie, e ducj si zirin a cjalâti, parcè che cuant che tu cjaminis al è un biel viodi. Scarpis speciâls: a balin bessolis, mi à dite.
Il svol dal Falcone
Ongulis neris di morcje e un sotfont di odôr di vueli e di benzine che nol leve mai vie. Cuasi nuie di lui nol jentrave tal concet di “desiderabil”: un pôc cracagnot, voi spirtaçâts e dôs mostacjutis furbitis che i fasevin la muse di un mardar. E po, stant che i cjavei si srarivin sui
L’om misteriôs
“Tu puedis dî ce che tu vuelis tu, ma un che al jeve a misdì, al è un sflacjon e vonde”. Margarite, sessante e cualchi an su la cjarte di identitât ma un grum di plui tes grispis de muse, cuant che e veve a ce fâ cun chei che a duarmin plui dal jet
