Cafè maglât (le poesie no à mani)

Soy un libro abierto (Sandro de Ponte – Messico 1975)
vuê a buinore, biel prest
juste a pene sentât in cusine denant dal cafè …
cui ise Vera …
… Vera?!
sì! Vera …
[un tai di cidin]
ma! no sai… parcè tu?
[mi sbilfe cui voi]
spiete: chi di bot mi ven iniment … el non di une poete …
russe…
une poete? e tu tu ti insumiis di une poete?
… russe?!!!
mi insumii?
tu âs clamât Vera, usgnot passade
ma va! tu varâs capît mâl …
dôs voltes? … no pensi propit!
ce vuelistu che ti dîsi …
disimi di Vera!
ma cetantes Vera cognossìno nô?
jo nissune… e tu?
t’al ai dit benzà… une poete russe … Vera Pavlova … vele ca!
o ai let cualchi poesie des sôs
e tu te sês insumiade …
ancjemò … ma ce disistu!
tu t’inrabiis parcè che m’insumii?
no! no pal sium …
ancje tu ogni tant tu t’insumiis …
ma migo di poetis … afghans o azèros
parce che no tu ju leis… si viôt
[rideç sfrent, uçât]
finìs el cafè che al è tart
in ogni câs o ai miôr Ane Achmatova
… o fevelin usgnot!
[e jes di buride]
o jes ancje jo daurman, lassant le cjicare a mieç.
po o torni indaûr e le svuedi tal lavel.

[… i siums no varessin di vê spetatôrs …]

di El Fari
#210

9 comments On Cafè maglât (le poesie no à mani)

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît