#18 – Aiar di magjie
Nissun al podeve savê che Kudul Strion, une matine dal prin mês de biele stagjon, al vedi volût dismovisi. A jerin mil agns che al polsave, sepulît sot dal Mont Erbolat.
E nissun al podeve savê che inte stesse ore, intun paisut de Grande Contee, clamât Çondar, un altri mâc, Klopadiç, al stave preparant il so cjaruç, metint la brene ae sô bilite, pront par partî pes feriis.
Il cîl si jere ben prest scurît. Un rumôr di rogan al compagnave un svint spaurôs. Ducj i abitants di Çondar si jerin sierâts dentri tes lôr cjasis. Intun baticei Kudul Strion si jere materializât denant dal so vecjo compagn di scuele.
«Scjampistu? Âstu pôre?». Al veve tonât cul so voson. Po dopo, dant une vongolade al so tabâr neri al veve mudât la bilite intune furmie. Klopadiç al jere restât cu la brene mole, a fîl di tiere.
«No tu ti spietavis che o resurìs, eh?». Al veve berlât Kudul Strion. Messedant lis mans a sbreghebalon, al veve fat cressi dulintor Klopadiç un baraç cun spinis come cjavilis. Cu la man al veve tocjât la furmie che e jere tornade bilite. Viodint la capele, Kudul al veve cimiât: la bilite si jere mudade intun spuç.
Klopadiç al veve sbrufât. «Kudul, tu sâs cemût che e je finide la ultime volte… Lassimi lâ in feriis e torne a polsâ». Cuntun batimans al veve ri-trasformât la baracine intun biel sterp. Lis spins in rosis floridis. E jere tornade ancje la sô bilite, seben un pôc sturnide.
Kudul si jere sglonfât. «Vonde fâ il figo! Tu mi âs stufât! Cumò tu viodarâs la mê fuarce!». Ma subit Klopadiç i veve pontât intor il dêt. Kudul Strion al cjaminave cessecûl scaturît. Lant indaûr, al stave par inçopedâsi. Par no colâ al veve alore brincât svelt il dêt dal so compâr e lu veve tirât.
Nissun al podeve savê che cussì al veve discjadenât la potence misteriose di Klopadiç. Intun lamp un fuart odôr di magjie e veve jemplât la boschete. Kudul Strion si jere mudât intun riç e po dopo si jere indurmidît come un frutin.
Cuntun scjoc di dêts, Klopadiç lu veve soterât une altre volte sot il Mont Erbolat, e li al sarès stât, par sigûrs altris mil agns.
Scoreade la bilite al jere partît pes feriis, intant che ben planc la sô magjie si sfantave vie tal aiar fresc de matine.
di Brene Sfolmenade
#1648