Gjelmo al jere un balonîr, al gjoldeve contant storiis dubiosis, dulà che par altri al veve simpri la miôr part. Se al beveve un got di plui la sô fantasie no veve limits. Une dì al contà che dai delincuents lu menaçarin cuntune pistole, cence dubitâ si butà sore di lôr disarmantju e daspò ju sturnì. E al diseve: – [...]
Categorie: Gjenar di orôr
#15 – Ce stufe! La mê e je propit une brute vite! Vivi di gnot, tal scûr, cul frêt che ti jentre tai vues. L’umit che ti scosole i muscui. Simpri tabarossât ta chest pastran penç, pelôs, imbastît cuntune lane dure e ruspiose che no mi dâ pâs. E puce, par fin, cheste maladete di istriane che o scuen tignî [...]
#14 – Radio Prypiat Prypiat, ai 26 di Avrîl dal 1986. 01:23’58” ore dai Urâi, scûr patoc. Eros Ramazzotti mi è simpri plasût tant, cun chê sensibilitât, cun chê vosute ciulante. Ma viôt tu se ta un moment cussì e veve di vignîmi sù propit la sô ultime cjançon. “E ci seiii, adesso tuuu, a dare un senso ai giorni [...]
#09 – La sole e uniche “La Uniche” no duar. Usgnot e zire tal jet e e fâs bataie ae ultin morôs fedêl che i reste: la insonie. La brame dal biel timp passât e je lade vie e cumò il suplent al è l’elisîr. Al è bon l’elisîr: cuant che lu bêf e e devente plui fuarte, sglonfe, zovine, [...]
#08 – Albe Finâl Jo o volevi nome vivi la storie. Capî se ogni timp al puartave alc di diviers e so. I miei voi a continuin slusicant salvadis, ma o ai fermât za di bataiâ par gjavâmi fûr lis cjadenis che mi tegnin presonîr in cheste cret. l gno obietîf al jere stât vê il timp necessari par capî [...]
#18 – Gusielis Cuant che il Creatôr al à fat lis pôris, al à di sigure metût al prin puest la pôre des gusielis! Intindintsi. Dutis lis pôris a fasin pôre. La pôre dal scûr, la pôre dal boborosso, la pôre de altece, o pûr chê dal vueit. Dutis legjitimis. Ma la pôre des gusielis e je la piês! Cui [...]
#14 – Daniela E je peade al termosifon, Daniela, e mi cjale di sot in sù cui soi grancj voi grîs. I cjavei neris a son deventâts blancs parsore des orelis e la sô piel e à cualchi grispe, aromai. Mi svicini par cjalâle miôr. O sint il so respirâ pesant. Il scotch che le fâs tasê al ten ancjemò, [...]
#11 – Voi di gnotul Soi bessole. Soi piçule, une vore piçule. Di glace la piel. Di venc lis gjambis. Voi di cinise a berlin: «Tu valis nuie. Tu sês nuie. Va vie. Va vie». Vôs di panze a revochin: «Tu valis nuie». Mi plei. Claps, come curtìs a ponte, mi sgranin i zenoi. O berli, mute di suns. O [...]
#08 – Lis pôris di Gjovanin Gjovanin al veve pôre di ducj e di dut. A dutrine si spaventave cuant che al sintive che il catechist ur diseve: – Viodêt di cjaminâ drets dilunc la vuestre vite che se no us spietin lis flamis dal Infier! A Gjovanin lis flamis dal Infier i fasevin ricuardâ San Laurinç martar, muart brusât [...]
#06 La compagnie Il cjapitani Smith, cu la compagnie scanade, nol varès mai pensât a un altri atac nemì. Tu netavis vie cent cuntune bombe e a rivavin mil, tacant cence pôre, cun vecjos lancerochets e kalashnikov, montant bicicletis e motorins. Intrepits, inscuelâts fin di fruts inte fe tal unic diu e determinâts a parâ vie i forescj. L’avampost di [...]
#05 – Dentri di me Neri. Dut al è neri. Plui che un colôr, al è un sens. Il neri al sa di amâr te lenghe. Cjalt e penç te bocje, al sune di petroli tes orelis. Lis lagrimis neris a tornin plan planchin alì, dulà che a son nassudis, biel colant sot tal nuie font e scûr. Nol rivarès [...]
#03 – Il non di mê mari Al veve un savôr strani il lat di mê mari, cuant che, a pene nassût, i tiravi lis tetis. Al jere un savôr… ce maniere dî? Ben, sì, al saveve di pôre. Pôre che lis tetis a si suiassin prime de mê fam. I tremavin di pôre lis mans a mê mari, cuant [...]