#21 – Il cûr de cjase «Che mi vegni daûr te cjase» Sul inprin, a sintîmi a dî cheste frase, o restai un pôc stranît. La siorute si fermà sul soiâr de puarte e mi smicjà. Un piçul riduç i disgredeà un pôc chel sgjarp di grispis che e veve ator pe muse. Si viodeve benon che e veve capide [...]
Tag: Enrico Tomasi
Sentât tal so cjadreon, cu la spade poiade su lis gjambis, Flôr dai Libars al cjalave fis chel sandron di un zovin che al veve devant. Al jere alt, cun dôs spalis cussì, e cuntune muse cul cei braurôs. I ricuardave lui istès, cuant che al jere plui zovin [...]
#18 – Fieste di ce? Al criche il dì. Un lusôr tombadiç si pant tal aiar, dissegnant ombrenis strambatis tes maseriis che a cuvierzin chê lande pustote dute compagne: un desert di rudinaçs grîs che si sfante tal orizont intune fumadice malade e smavide. Dut al è fer, imobil, e sporc, come intun dissen fat cul sfrusin. Si sint tal [...]
#19 – La flôr de bataie Udin, Otubar dal 1383. O cjapi un moment par cjalâmi ator e valutâ la situazion. La androne e je strente. Masse strente par disfodrâ la spade e menâ colps cence intrigâsi. Un disavantaç par me, e un vantâç par chel smafar ca denant di me, che al à za la man pronte dongje de [...]
#10 – Mascaris e mascaris Il zovin al vierzè i voi bruntulant, biel che la svearine dal telefonut e sunave un toc punk che nancje i plaseve, ma che lu tirave sù di suste dantij la juste dose di fote par jevâ e tacâ la zornade a blestemis. Prime robe: meti sù il cafè; e intant fâ sù un spagnolet, [...]