CC24Març#18 – Lât

#18_Lât

Un sgrisul a pêl di aghe. Nie di plui che un suspîr lizêr. Il Lât. Prime? Un sploch come di un alc ch’al cole dentri de poce. Profonde, nere, torgole, tant di no rivâ a viodi il font. Un pantan dongje da la rive. Muscli, jerbe, vencjârs. Fermiti. Ten il flât, par no pandi nissun rumôr. Reste in spiete. Ancjemò un moment. Ma nuie. Nol sucêt mai nuie, ator ator dal lât. E alore? Al sarà stât un insumiament, forsit. La sugjestion de pôre che si ingrimpigne sù pal stomi. E tu tornis a cjaminâ propite a ôr de rive. Un pît discolç daspò di chel altri. Daûr di te lis olmis su la mote. Il svol svelt di un çus che al zighe. La gose clope dal crot che al craçule. Un madrac che al sbrisse sot di une cise. La pôre! Ti cres dentri. Come un sangloç. E il tasê dal berli si scjafoie in tal scûr da la tô bocje. L’aiar al nûl di musar. Une puce di robe fraide, patoche. Un profum di rosis muartis, come in tun cimitieri. Ti par che cualchidun ti vegni daûr, cidin, cence pandi nancje un mot. Une peraule. Dome une impression? Ma cui saraial, po? Un uman? Une bestie? Un spirt? No tu rivis nancje a sielzi ce ch’al sarès miôr par te. Ogni rispueste ti pâr piês di chê altre. Tacâ a cori? O fermâsi? Ancjemò chel sploch, ma plui dongje di te, cheste volte. Tu strenzis i pugns, e di bot tu ti voltis: nissun! E pûr… lis olmis! Lis tôs… e lis sôs! Il to pît, uman. E chel altri… SPLOCH. Un sgrisul a pêl di aghe. Nie di plui che un suspîr lizêr. Il Lât.

di Torototele
#1585

3 comments On CC24Març#18 – Lât

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît