Jo o soi pront a scometi che, cun dutis lis ostariis (ahi! cumò si scuen dî bars!) che o sês stâts, mai no vês cjatât un ustîr (barist!) come Valerio.
-Par plasê un cafè – dissal il fantat, jentrant inte ostarie (bar). E al le a sentâsi a un taulìn plen di gjornâi.
E jere la ore muarte, no jere int, dome cuatri vecjuts che a zuiavin di cjartis intal ultim taulìn. Ma cidins, no si ju sintive nancje, salacor a zuiavin a trê siet, il zûc dai muts. O ben ju cuvierzeve il fevelâ de television impiade pal telegjornâl.
Finît di lei la prime pagjine de gazete, il fantat nol à ancjemò vût il so cafè.
– Par plasê, un cafè – al ripet. Salacor l’ustîr nol à sintût…
L’ustîr, pe ocasion, al è Valerio, il missêr dal paron, che lu mandin lui cuant che ducj chei altris, fie, zinar, nevôts a van a cjolisi une bocjade, prime des oris fuartis. Juste par no lassâ disfurnide la barache, tant ce vuelistu che al sucedi? I cuatri là jù a àn za il lôr secont cuart di neri par om e di cheste ore al è râr che e vegni int. E, la plui sporcje, il missêr al pues simpri dâ une vôs, clamâ la fie, cualchidun.
Valerio al à poiât il barbuç sul dret de man drete e il comedon dret sul or dal banc. Al cjale la TV, si viot che il TG i interesse une vore. Al bute mieç voli bande il client, po al torne a interessâsi a la trasmission.
– Alore, chest cafè? – il fantat, cumò, al scomence a pierdi la pazienze.
E Valerio, cumò, al zire il cjâf, parfin lu cjale un moment. Ma po al torne a infondâsi intal so fat.
– Ma insome! Alore? Chest cafè, o ai ordenât un cafè!
Valerio nol fâs une plee, saldo i voi fis sul visôr. Ma il fantat al note che al à tacât a sgarfâ intune sachete. Ce dal diaul… Ce fasial… ce cirial… dulà cirial il cafè… ce dal orbocoie…?
Ae fin Valerio al à di vê cjatât ce che al cirive.
Cence nancje gjavâ vie i voi de TV, al fâs slichiâ sul banc, in direzion aprossimative di li che al è sentât il client, une palanche.
– Cjape cà! Il to cafè… va a bevitilu di une altre bande.
di Laurin Zuan Nardin
#1***
2 comments On Un cafè
Laurin, cuasit, cuasit, ai cjalce intôr chel famôs proviarp talian ” lavôr saltimi intôr / lavore tu che a mi nol ocôr ” e po dopo, se al è par Valerio, e podevin ben batiâ chest “BAR” in “OSTARIE PUCE FADIE ” . Lussian
Jo o vuei savê dulà che a fasin il capucin cun chel dissen 😉