CorseCurteFevrâr#17 – La corse

#17 – La corse

La corse e someave infinide. Saran stâts dusinte metris ma tes sôs gjambis a parevin milante.
Tant plui che cori scrufuiât, cui zenoi che a rivin a fîl di nâs al val dopli.
Cheste volte i colps ju à sintûts dongje, tant dongje, masse dongje.
Il soflet di aiar a fîl di pel i veve fat cori i sgrisui tant che la piel e becave.
A vevin pontât lui cheste volte, propri lui! Al sarès tocjât a lui! Nol jere mai sucedût prime. Amîs, parincj, fantats e fantatis ch’al cognosseve sì, ma no a lui.
Fer. Ingrumât jenfri di ce che al reste di une machine tonade. Voi discocolâts ch’a cjalin par tjere… Cûr ch’al bat cussì a la svelte che al pâr no bati plui.
La man gjestre si môf a scats, ma no lu decît lui.
Lagrimis a corin jù pe muse, ma nol dipent di lui.
Vonde! No si pues crodi di puartâle fûr. Tant plui che cumò al è di bessôl e fâ une altre volte une corse come chê no. Al sarès plui razionâl rindisi. Picjâ un peçot suntun len e se no ti train a colp, prisonîr fin che e finìs. A disin che no varès di durâ trop.
In chel, il cjalant jù jenfri fiers e rudinaçs al lampe un flôr ros. Intat. Impussibilmentri net. Un papavar che al somee impiât di une sô lûs interiôr. Une rose resistente che e à decidût di fotisi di dut chel casin e di saltâ fûr propit li e propit cumò. Un berli mut in muse ae disgracie.
I voi si sierin. Il respîr al ralente. Il cûr si plache par cualchi secont.
Aromai lu sa. Nol covente altri. Al decît la direzion. Al ponte un prossim puest che i pâr sigur.
Salacor a podaressin sei platâts la vie ancje chei altris.
Come cjamantsi cuntune suste, al vierç i voi. Lusôrs e tons si sfantin. I muscui a van in bore intun marilamp.
Vie.
La corse e continue.

di Michêl Londar (Sporting Brugnul)
#1192

2 comments On CorseCurteFevrâr#17 – La corse

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît