Herbert rulez!

Intun magjic paisut
Intun paisut ingrampât sore un çuc, la vite e sbrissave vie cuiete. Di origjin medievâl, al jere insiorât cuntune cente e toratis che a spiçavin te campagne dulintor.
Lis piçulis buteghis dal borc a levin sierant, glotudis dai grancj emporis citadins, e la vite in gjenerâl si leve indebilint, ma il paisut, cun lis sôs vieris stradutis e i grues mûrs, al veve la sô magjie.
Jenfri i varis edificis che e contignive la place grande, al jere un piçul teatri ae antighe dulà che, tai siei timps di splendôr, a vevin cjantât e recitât grandis figuris. Vuê al jere sierât, ma lu stes si fevelave di lui cuntun ciert rispiet. Tal mieç de place e di face al teatri, sore un pedestal si viodeve la statue di Giuseppe Verdi, te man drete al veve une batude, cun chê paronance e signorie che al à simpri vût direzint la orchestre.
Tai nestris timps la funzion si davuelzeve te place cun la int dal paîs. I fruts a zuiavin di ce che ur vignive. Il devant dal municipi si jere trasformât intun puest adat par protestâ. Vuê a jerin oms domandant lavôr, doman a saran feminis perorant pai lôr dirits, passant doman chei o chei altris…, ducj i dîs tu vevis la place plene. Però cuant che e rivave gnot, il lûc si svuedave e e tornave la calme. Dutis lis comparsis a tornavin a cjase lôr e dutis lis lûs si distudavin.
Il sipari al calave sierant il prin at de zornade. Il cidinôr al jemplave la place…
Però in chel paisut magjic, se tu tu ti intivavis a passâ par dongje dal teatri, tu varessis percepît il sunsûr des vôs che a parevin rivâ di oltran. O vin simpri savût che il teatri al à une anime, che dilunc il dì e duar, ma che di gnot si svee.
E cussì al sucedeve, lis lûs dal senari si impiavin. I cjantants, i musics e i senografs si levin preparant par meti inpins une presentazion. Tal camarin la soprane e gorghizave la ultime prove, la costumiste i strenzeve il bustin cun dai ponte pets. Ducj a jerin tai lôr puescj. Un lunc e fuart batimans al saludà la jentrade dal diretôr che, une volte cidinade la platee, al alçà la batude dant inizi a lis primis notis dal preludi.
Chê gnot, Giuseppe Verdi al direzeve la sô prime opare:
“Oberto, Conte di San Bonifacio.”
di Galliano di Buenos Aires
#1410
4 comments
Lasse une rispueste Cancele rispueste
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Scrivinus a contecurte[at]gmail.com
Jentre te Liste di Contecurte
Ultins coments
Chest sì che al è un biel articul!
[…] Premiazion de seste edizion Contecurte la Vôs de Basse […]
A son passâts pe Ostarie
Adelmo Della Bianca Alessandro Valoppi Alessia Meacci Alessio Ecoretti Angelo Floramo Augusto Bornancin Barbara Battel Bepi Zefon Carli Pup Cecilia Liva Checo Tam Christian Romanini Covidcurte Day Cristina degli Uomini Davide Peressoni Di Suald DoneBete Dree Venier Eduart Baschera Egle Taverna El Fari Eline Enrico Tomasi Eowin Fantacorsecurte Ferdinando Passone Francesca Giorgetti Franco Marchetta Franco Vigo Frank Spada Fuguline Fulvio Romanin Gaetan Cogôi Galliano di Buenos Aires Gianfranco Pellegrini Gianluca Franco Giuliana Pellegrini Guido Covàs Isa Dorigo Ivano Urli Jacum Tiburzi Jacum Trevisan Jaio Furlanâr Javier Moscufo L'Antescûr Laura Dri Laurin Zuan Nardin Lenart Gjavedon Leonore Lorele la Morete Luche Bagnarol Luciano Marinig Lupo Manarie Maghe Olstrele Marcello Marangone Marcelo Del Mestre Margarite Cogôi Maria Veronica Moscufo Mario Facile Marisa Gregoris Mariute Massim Furlan Maurizio Di Fant Maurizio Mattiuzza Michele Vuardianut Calligaris Michêl Londar Milio dai cjans Nello Malisano Noemi Salva Norma Romotowski O. Zete Pablo Gortan Pablo Martres Passadôr Patrizia Torossi Pauli Fantini Pauli Jacuz Pieri Moràs Pierina Gallina Plume di Ingjustri Rafaêl Serafin Renzo Brollo Renzo Turùs Ricardo Gregoretti Ricart Tiburzi Rudy Citòs Sandri Carrozzo Scoltecurte Silva Ganzitti Silvana Zanella Spirt Anonim Stefano Gasti Stefano Lombardi Stiefin Asquini Stiefin Morat Stiefin Stefanut Stralunade Tiziana Novello Tommaso Pascolo Zorz Cesaratto
Biei i argomentz scrits di Galiano cun tanta nostalgje e displasê intôr, su timps lontans ma biei, scjafoiats di une lare modernernitât, che cun le sô virtualitât e vuel fati vivi in c’è che nol è . Lussian
A mi mi à plasude une vore; graciis Galliano, mandi
Lussian , speri cjatâti ben. Graciis des tôs peraulis, simpri justis e misuradis tal lôr resonament.
Un graciis ancje al anonim, che al cjapâ timp par fâmi savê che i jere plasude la conte.