#22 – Nuie? Dut
Meti il timbri “Câs Sierât” no jere mai une biele robe, soredut par un Ispetôr Capo, pront par lâ in pension. Di fat Finzi al riduçave, par che la situazion e jere un pôc comiche.
Ma la robarie in centri no jere stade par nuie di ridi. La bancje e veve a pene viert, nissun dentri, dome cuatri operadôrs di sportel. Nancje il diretôr nol jere ancjemò rivât. Il so vice, sì. E al jere l’unic che al saveve la cumbinazion de cassefuart, detade ben planc a Toròs, il lari che i pontave la pistole tal cerneli.
Bêçs e valôrs intassâts par ben intun borson neri. Cuatri pas jenfri i impiegâts distirâts par tiere, e Toròs al jere scjampât.
L’inseguiment al jere rivât fin cuasi te culine e li al jere finît. Su la curve la machine di Toròs no veve tignût e un segn neri di gomis al pandeve un svual tal vueit. Scancelât dut, bêçs, valôrs e soredut il cuarp.
La machine brusade fin sul telâr. Cualchi franc brusinât berdeât tes sustis dai sedii e un toc di borson che al puçave di stiç. E nuie di Toròs. Nancje un spel, tant di jemplâ almancul un pôc la casse di muart.
Finzi nol jere convint, ma nol podeve dineâ la evidence. Ancje par no cjapâ dal mone, propite tal ultin mês di servizi. Al jere facil par un zovin poliziot sbeleâlu, o pûr cjapâlu par un vecjo rincoionît. Cussì Finzi al veve tasût. Soredut sul fat che al cognosseve il lari, amîs di piçui, che lu veve freât cetantis voltis. No, nol jere un argoment di frontâ propit cumò.
E par finîle in glorie, un funerâl lent come il passio, un plevan barbot, sot di une ploie fisse e frede e soredut par cui? Par cuatri di lôr che a spietavin dome di lâ a scjadâsi te ostarie.
— No mi somee cetant avilide! — Al veve dit Finzi presentant il corôt a Clare, la vedue.
— Par nuie, Ispetôr. Chel maladet nus à freât une altre volte! La ultime di sigûr! Fals al è nassût e fals al è muart!
— Te casse nol è nuie, siore. Dal cuarp nol è restât… — Al veve rispuindût il poliziot.
— Nol è nuie? Al è dut, invezit! — E, vierte la ombrene e jere lade vie.
Intun lamp l’ispetôr al veve fermat i pizighets. Blestemis par tirâ fûr la casse. Viert il tapon cuntun leverin, a vevin cjatât dentri une cjarte di briscule voltade.
Finzi la veve zirade e al veve riduçât, sbassant il cjâf. Un as di cope si stave bagnant sot la ploie e al stave deventant simpri plui lustri.
di Brene Sfolmenade
#1817
1 comments On CC24Novembar#22 – Nuie? Dut
Pingback: CC24 – Lis contis in gare a Novembar | Contecurte ()