#11 – Inniò
Ancjemò al sintive cisicâ ator di lui, ma cuant che si voltave, nol viodeve nissun, E nol podeve jessi nissun, parcè che al jere bessôl.
Al jere restât di bessôl. Dome lui, ae fin, su dute la Tiere. Par ogni bande dulà che al lave, invezit che oms, al cjatave dome creps e scarsanâi. I arbui a cressevin alts, cjans e furmîs a paravin vie miôr di simpri, ma di oms no jere olme.
Chê che e jere stade la plui grande emigrazion de storie umane e jere, di fat, completade.
“Al è come se, daûr di Colombo e ben prime che al fos rivât a Hispaniola, ducj si fossin butâts tal Ocean a nadâ, remâ, soflâ a Ocident. Ma par lâ dulà? Che nancje no crodevin che di chê bande al fos un cualchi alc!”
Tal zîr di vincj agns ju veve viodûts partî ducj. Prime a jerin stâts i curiôs e i siôrs, chei che a vevin avonde bêçs par provâ; dopo a jerin stâts i zovins, che si butin simpri cun passion dulà che al pâr svintulâ un crust di libertât; infin, a jerin stâts chei altris, ducj chei altris, movûts di un cualchi alc, forsit di un gorc che no si podeve resisti.
Par un toc, cualchidun al veve resistît, ma ae fin ancje i ultins a vevin tacât a disgotâ e ogni dì s’in’ contave un di mancul. E cumò al jere lui, dome lui. Lui e i gjats, i cudui i pôi e dut ce che si definìs la vite dal planet. Ma no l’om.
Strac, stuf, chê sere al pensà che aromai e jere lade cussì e che tant al valeve lassâ stâ. Si impià un spagnûl: “Par di là no sarà la stesse robe, fumâ!” Al jemplà di crochetis la scudiele dal gjat e al sierà i barcons. Podopo, al cjolè la Planele Eletroniche (Pla-e) e se insedà intor. Di li al sarès partît par un puest che nol jere la Tiere e nancje un altri puest fisic. Al jere un lûc che nol jere un lûc, un lûc che par lui nol jere e nol esisteve, ma dulà che si jerin rifugjâts ducj.
A pene inviade la conession, al sintì il solit cisicâ, ma cheste volte in mût clâr e comprensibil e, soredut, cuntune muse. Une corone di musis umanis ator di lui, musis normalis che nol jere plui usât a viodi. I fasevin bocje di ridi, lu confuartavin come se lu vessin salvât.
“Ti vin cjatât! L’ultin restât, l’ultin om che al viveve tal inniò!”
di Catine la Nere
#1726
1 comments On CC24Avost#11 – Inniò
Dute colpe de inteligjence artificiâl, cuant che l’ omp i à domandât di meti a puest chest mont ch’al va simpri piês, jê a à proviodût a copà dute le raze umane cu le cause intor. Lussian