#23 – La Mari de gnot nostrane
Vivi tal scûr al è cuintri nature. Al è passât un mês aromai de zornade cuant che dut al è cambiât. O vivìn intun Invier artificiâl fat di scûr e di frêt, ancje se o saressin tal mês di Jugn. Si visaiso il cjalt, lis rosis di ducj i colôrs, il tramont e il crichedì? Jo sì che mi visi, ma e samee une altre vite. Cuant che le àn molade jù dal avion, forsit no savevin ben ce che e vareès causât a nivel globâl, o forsit lu vevin capît ma a àn pensât che par lôr a saressin stadis distès des alternativis. A saran scjampâts vie in cualchi altri planete tal spazi, o pûr si saran platâts in cualchi bunker, o ce saio jo.
Cun chê retoriche rogante che a àn simpri vût mi àn simpri fat rabiâ… ma aromai rabiâsi al è dibant. Bisugne sorevivi. Sorevivi intun mont dulà che cualchidun al è stât cussì stupit o cussì trist di butâ la bombe plui potente mai fate, oscurant il soreli cun nui altonons fats di gas tossics e di polvars.
O speri che o rivedis a judânus, viodût che us imagjini plui inteligjents di une specie stupide, autodistrutive, rogante come la nestre.
E je par voaltris cheste letare, scrite intune lenghe cuasi muarte cuntun lapis suntun toc di cjarte, par vie che no vin nancje plui la curint. Chei pôcs che o sin restâts o vivìn tant che muarts intun mont cence plui sperance ni pôre.
Ca di me e jere une liende che e fevelave di un spirt che al cjapave la forme di une viele vistude di scûr. Ducj a vevin pôre di chê che a clamavin Mari de Gnot, soredut i fruts triscj. Un spirt fat di nuie, che si sfantave in cinise se nol rivave a disfamâsi.
Ancje nô o vin vût la nestre mari de gnot. La bombe sì che si è nudride, des nestris vitis e di sperance, glotint ancje il soreli. Daûr di sè, dome une olme di scûr e di cinise… e la consapevolece che no vin imparât nuie. A pene che o podarìn, o cirarìn di costruî une altre bombe ancjemò plui potente.
Dome voaltris podês salvânus. Us spieti achì, in chest scûr cence stelis.
di Glorious Grene
#1683
1 comments On CC24Jugn#23 – La Mari de gnot nostrane
I npinsîrs de umane( umane par mût di dî) razze son simpri stâts propens par distruzi e mancul fa. ” Fa e disfà al è dut un mateà , ma cun chei imprescj ulì, no al è di mateà” Lussian