#01 – La mestre
Ancje cumò che o soi none, cuant che e cole chê pocje nêf mi ven iniment la mê mestre Marie e un episodi particolâr, une vore carampan di cuant che o jeri frute.
Al veve neveât tant e a la scuele elementâr Manzoni si scjaldavisi cul cjarbon. Vêso presint chês planelis cun chê strane forme? A vevin une incassadure inte bande sot e un lât un fregul infûr par parsore. La mestre mi veve dit a mi di proviodi a alimentâ il fûc ta chê dì. Pe uniche volte. Di norme a jerin Gjino, fi di contadins e Laurinç, il fi dal daziâr che a proviodevin al fûc. E invezit ta chê dì al jere capitât a mi.
No mi jere displasût. Anzit, o jeri onorade.
O jeri la prime de classe. Ta chê dì che o vevi alimentât il fûc Mestre Marie nus stave insegnant a doprâ la CQ.
“Acqua, acquazzone, acquerugiola, acquaio…”
Jo o jeri lade a la lavagne e o vevi scrit dut just.
In tancj altris fruts e frutis a vevin sbalgjât. Soredut Gjino, che al veve la cere no dome tes orelis ma parfin tra i dêts. Si lavave pôc. So mari e puartave la luianie par cirî di corompi la mestre e fâlu promovi. Lui nol veve un sôl libri in cjase. A la sô famee, chel unic gjornâl che ur rivave in abonament al jere chel de mostre dai taurs.
Ce tancj agns che a son passâts.
Ve… cumò al nevee ben! Uh, ce tant che e ven jù. A flocs pençs! E dute intun moment. Sperin che e resti.
DRINNNN DRINNN
Cui saraial? O cuchi pe barconete dal cjast. Devant dal porton e je une femine cui cjavei blancs che e sta sunant al gno campanel. A Diu! E samee la mê mestre! Chel capot neri. I cjavei blancs. Sclagne. E samee propit jê. Ma no, nol è pussibil. Mestre Marie e je muarte di cuarante agns, aromai.
No. No vierç. E sarà une di Geova. E sune ancjemò une volte e po e va vie. O viôt lis sôs olmis su la nêf. Si incrosin cun chês di un gjat.
di ***
#1***
2 comments On CorseCurteDicembar#01 – La mestre
La nêf che spie ducj chei che i passin parsore. Lussian
Pingback: FANTACORSECURTE – ZURIE DAI LETÔRS – DICEMBAR 2022 | Contecurte ()