I Nadâi di cuant che o jerin fruts

I Nadâi di cuant che o jerin fruts cui al pues dismeteâju: o metevin un pâr di scarpis jenfri lis lastris e i scûrs sierats in cop, juste par che al podès passâ l’ucielut ch’al lassave li cualchi naranç, un librut e un len, che nus faseve capî che i meritavin dome pachis, par vie che o fasevin i salvadis. La veretât e jere che o jerin siôrs di miserie e tocjave contentâsi di nuie. Ducj i curtîi a vevin arbui, ma no si podeve jemplâju di lusutis, parcè che parsore a durmivin lis faraonis e i dindis.
Però, in cambi, par consolânus, cuant che la sere o lavin te stale, i grancj a nus contavin ce che a vevin passât in vuere, robis brutis che ti fasevin une pôre santissimade, cussì o poiavin il cjâf tal grim de none, che e spesseave a cuvierzi lis nestris pôris cul so grumâl che al odorave di polente, di lat, di amôr. Cun chel nus suiave lis lagrimis e cul pic nus sgnofrave ancje il nâs. Se i domandavin il parcè che chest al sclopave, nus rispuideve che no si veve di barufâ e i prins a no fâlu a vevin di jessi nô. Pre Toni Marcolin che al jere il nestri predi, la messe di miezegnot le faseve a cinc di matine, si viôt che Jesù Bambin a San Vidot al veve decidût di nassi a chê ore li. Dut câs lis stelis e il scûr e il frêt a jerin simpri chei di miezegnot. Dopo messe cuant che o rivavin a cjase cul Signôr tal stomi, nus davin di bevi il cafè bon cu la sgnape, cussì si scjaldave ancje lui. Al capità propi dal cincuantecuatri un frêt mostro, finide la messe, bevude la sgnape, dute la canaie e jere in place e la lune nus presentà un Var, lusint, sflandorôs e fer: dilunc de gnot si jere inglaçât! Nô, contents come paschis, i saltarin dentri par sgliciâ, o vevin tai pîts i scafarots gnûfs, o vevin tirât sù i cunins e po ju vevin vendûts, par podê comprâju, ma vûstu che il glaç nol ves tignince, vûstu che in chê volte o jerin plui fruts che claps, si cjatarin ducj in muel! Cuacjo cuacjos e strafonts o lerin a finîle te stale  de cjase dulà che o jeri a stâ, nissun si scoponè a domandânus nuie: a varan pensât che o vessin frêt. Cuant che e sunà messe grande o lerin a cjapâ ancje chê, di tant bogns che o jerin. No sai se al ves jentrât plui Jesù Bambin o l’efiet de sngape, rivuart al fat che al capità dopo, fat al sta che nissun si immalâ, nancje un rafredôr, une stranudade… cuasi un miracul.
Ancjemò cumò, se mi ven in inment chest fat, mi incrudulìs di frêt!

di Marisa Gregoris
#1052

1 comments On I Nadâi di cuant che o jerin fruts

  • Trop ben che Marisa a à savût saborâ il timp di une volte sul vivi de nestre stade e lontane zoventût. O profiti a fâ i auguris di bon Nadâl e an gnûf a ducj i contecurtârs, organizatôrs e seguaçs. Lussian

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît