– Tu âs finît di vivi, Jacum! Cumò mi baste cjoli il curtìs!
– No stâ fâlu, Berto! No stâ fâlu!
– No stâ fâlu, Berto! Ti prei…
Doi oms. Une femine.
Pôc plui di un metri di cuarde a faseve pendolâ Jacum intal straplomp, ben tignude dure di Berto che cun chê altre man al cirive il curtìs ta borse di corean, daûr da schene.
Jacum al cjalave par aiar, il grant cjistiel, alt, scûr, che al someave la spice dal mont. Il svint lu moveve tant che salam picjât, ma distès lui al cjalave la tor dal cjistiel, un barcon, la femine che a vosave viers Berto.
– Tirilu sù! Tirilu su! Al stâ colant!
– Tâs! Va dentri! Po dopo o fâs i conts ancje cun te…
Il cîl al stave deventant scûr e l’aiar al soflave simpri di plui.
Berto al tirave flât a stos cirint il curtìs. Nol podeve molâ la cuarde par pôre di colâ ancje lui tal cret, jù tal bosc. Al veve di colâ dome il so vecjo amì, cjatât in cove, intal jet cu la sô femine.
– Berto no rivi plui! Tirimi sù…
L’om che al tignive la cuarde, al veve intant cjatât il curtìs e la lame pontade par aiar e lusîve, come une piçule lune intal cîl, che cumò al jere deventât dut neri. Al cjalave Marie, la sô femine. Las lagrimes su la sô muse si stevin misturant cun chês pocjes gotes di ploie che ben planc a scomençâve a colâ. Dificil smenteâ ce che al veve viodût pôc prime, la sô femine berdeade cun Jacum… a bussâsi! Come che al jere dificil smenteâ la vite passade cul so plui grant amì, picjât cumò suntune cuarde, sul sdrup.
Dut cumò al someave fer, in spiete da l’ultin at da la opare. Ancje i arbui dal bosc che al coronave il mont fin abàs, a parevin cjalâ la piçule lune e la lame dal curtìs, pronte a taiâ.
– Jacum! Berto! Marie!
Une altre vôs si jere metude dentri inta storie, une vôs cetant plui fuarte.
La vôs di une mari.
– Moveitsi che al è pront di gustâ! Us ai simpri dite di no zuiâ a picjâsi sul scjalâr che i podês fâsi mâl. Po dopo, Berto, tu sâs che al è pericul zuiâ cun il curtìs da l’ort. Ancje se nol taie nuie.
– Eco… – al veve dit Jacum. – No tu varessis rivât a taiâ la cuarde!
di Massim Furlan
#713
2 comments On Svindic di amôr
Però,gjelosie d'amôr za di frutins,biele le fantasie di Massim a inmaneale cussi ben. Lussian
Brâf Massim.
Nello Malisano