Une gnot tal ospedâl

 

Basili si steve sveant just intal moment dulà che doi infermîrs vistûts di blu a sburtavin il jet jessint di une puarte par jentrâ intune altre. Olmant par ben il lûc si confuartà viodint dome robe di ospedâl, al podeve ancje jessi rivât par un scherç de vite in cualsisei puest de galassie, no si sa mai.
Te penombre de sale di recupar, ben planchin si le morestant, lassant difûr de puarte dute chê tension dai ultins timps. Come une amade cjarece, une sumiere lu coinvolzè intun dolç rilassament che lu indurmidì, puartantlu a visâsi di alc come che al fos stât îr: si viodè tornant di une cene, di chês clamadis “furlanis”, che ogni tant a fasevin te Societât Furlane di Buenos Aires. O podês dome imagjinâsi il menù: un prin di frico, un secont di muset cun broade, podopo une salatine di rucule cun scais di formadi vecjo e tante polente rustide. Il dolç, che al faseve di tapon, al jere un tirimi sù che al dì di vuê si sa che la ricete e ven di un innomenât ristorant di Tumieç. Dut chest ben di Diu al vignive sborfât cun vin neri fat in cjase. E par sierâ il discors, un cafè fuart cun sgnape nostrane. Cualchidun sbotonantsi il gjilè, al gjavave dal sachetin une ponte di toscan impiantlu. Par dî il vêr Basili no si veve privât di nuie.
Rivât a cjase a oris piçulis, al le a durmî. A un ciert moment i vignì la dibisugne di cirî sot de cocjete il pitêr. Al leve dut ben fintremai che al sintì un brusôr tal urinâ, i siei voi indurmidîts a olmarin il recipient, chest si leve jemplant di un licuit un tant scurut: – dindidie, saraial dut chel vin neri che o ai bevût? – si disè. Podopo al tornà tal jet e come un agnulut al durmì il rest de gnot. La ativitât oniriche e tornà mostrantji a rote di cuel come se fos une pelicule retrospetive, dutis chês pitancis e chei taiuts des tantis cenis “furlanis”.
Di colp il cisicâ di alc lu sveâ. Al viodè une infermiere che, come se fos une pavee e svoletave scuasit afetuose manipolant des canulis, chestis a gotignavin ben planchin instilant il licuit te vene dal so braç.
A someavin chês gotis dal lambic di cjase cuant che Basili al faseve la sgnape.

 

di Galliano di Buenos Aires
#709

4 comments On Une gnot tal ospedâl

  • Po sii Galiano,chês cenes "furlanes"che puartin a lambicasi dongje lambics di dut altri gjenar.Olsarès batiâ cheste conte,fie de sante mari veretât. Lussian

  • Galliano tu mi fasis avilî parcè che o fâs dispès ancje jo ca vie in Piemont di chês "furlanes" li cul stes menù di Basili. Fin cumò o simpri pissât clâr ancje bevint merlot… un miracul .. sperin di lâ indenant ben simpri tal clâr, Bepi

  • Lussian, intant graciis pal to coment, al fâs dome ben riceviju.
    Bisugnarès tignî di cont che a ciertis etats al sarès salutâr che par mangjâ di mancul, si dovarès meti lis pitancis in plats plui piçui (cence ripeti, ben sintiint), e fâ funzionâ plui il cjâf che il stomi.
    Ti auguri Buinis Fiestis e un 2018 cun gnovis contis.

  • Mandi Bepi, no jere mê intenzion avilîti, si viôt propit che Basili al è lât fûr di scuare.
    Oltri che augurâti Buinis Fiestis, ti auguri ancje che il… miracul al ledi indevant come simpri.
    Graciis des tôs peraulis.
    Stami ben e Bon An 2018.

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît