Lûs e lis bufulis di fum

Lûs, dopo une vore di aventuris ator pe tiere dai drâcs e dai orcui mangjesbilfs, e steve traviersant il bosc par tornâ tal so paîs vieri.
Cuant che e jere lade vie, l’aiar al jere net, il soreli al lusive, lis bestiis a jerin contentis, ma cumò dut al jere diferent. Dut al jere grîs, lis plantis a jerin flapis e no si viodeve nissune bestie vive.
Rivade tal paîs, la elfe vueriere e scuvierç che lis parêts a jerin cragnosis e la int e cjaminave planc, blancje in muse, i dincj zâi, cu la tos e plene di sgargai e soredut compagnade di une bufule di fum. Chestis bufulis a jerin grandis come un balon, ma a cressevin fin a sclopâ e subite e saltave fûr une altre.

Lûs e jere restade scaturide e e veve començât a cirî di capî ce che al steve sucedint.
E veve començât a domandâ a chei che i parevin mancul malâts e e veve viodût che cualchidun al jere sfodrât di bugnons, cualchidun al veve la part blancje dal voli dute nere, altris la muse plene di grispis e pêi che a someave si trasformassin in orcui.
Cun di plui, i fruts a zuiavin cu lis bufulis dai grancj come se a fossin balons.
Lûs e scuvierç che a cjase dai soi amîs no jere anime vive.
Si domande dulà che e jere lade dute la int e propite in chel moment e sint dai rumôrs e e va a viodi ce che al sta sucedint.
Un unicuar al steve combatint cuintri une bufule, cirint di sbusâle cul cuar.
«Mandi Blanc di Lune! Di tant timp che no si viodìn»
«Mandi Lûs, cemût stâstu?»
«Jo ben, ma voaltris parcè o sês cussì malmetûts? E dulà sono i miei amîs?»
«O sin cussì parcè a son rivadis chistis bufulis che a puartin malstâ. E la int che no tu cjatis e je dute insomp de vie là che e je la file di ciprès…»
«Oh, mi displâs… a jerin i miei miôr amîs. Sono stadis lis bufulis a puartâ la muart? Ma parcè lis tegnino dongje?»
«No sai. A cualchidun i plasin, a cualchidun al vularès parâlis vie, ma nol rive».
«Bisugne fâ alc! O larai dal Re a domandâ cemût che a pues fâ par sdrumâlis!»
Il cjastiel al jere cragnôs, puçalent e al colave a tocs. Il Re, sintât sul tron mieç muart, al veve tantis bufulis plui boconis e grisis di chês di chei altris.
Dongje dal Re a jerin il consei dai strions, la compagnie dai cavalîrs e la Regjine e ducj a vevin la lôr bufule.
«Cemût sono rivadis chestis maladetis?» i veve domandât Lûs.
«Cui? Di ce stâstu fevelant?»
«Lis bufulis!»
«Ce bielis, nomo? E tu savessis ce ben che ti fasin stâ e a coventin ancje a puartâ bêçs al gno ream!»
«Ma sêstu fûr cul cjâf?!» i berle Lûs.
«Âstu voie di provâ?»
In chel, Lûs e tire une frece a la bufule dal Re, ma nol sucêt nuie.
«Mate!» e disint cussì il Re al veve clamât lis vuardiis.
«Spiete un moment! Prime cjale cemût che tu ti sês ridot!»
Lûs e tire fûr un spieli e jal met devant de muse.
Il Re al cjape un spac viodint la sô muse brute come chê di un orcul.
«Ise une ilusion? Une magjie?»
«No, al è un spieli normalissim, e chiste e je la veretât!»
Il Re al capìs che lis bufulis a fasin mâl e al domande a la elfe cemût che a podin fâ.
Il paîs al jere un pôc plui net, e in ogni cjanton al jere un spieli par fâ capî a la int cemût che a jerin deventâts par colpe di chês bufulis.
Di chê volte tante int e veve parât vie la bufule e planc planc e tornave normâl.
Lûs cumò e podeve lâ vie par salvâ altris paîs di chel fum.

 

Classi 2de A – 2de B
Scuole Medie di Buri
#265
Buzzi Maila, Caporale Chiara, Cernuschi Carla,
Collini Chiara, De Carlo Chiara, Grattoni Elisa,
Maruzzella Dario, Mattiussi Sofia, Murati Fiorello,
Nido Elisa, Paravano Tommaso, Perdomo Espina Arianna T.,
Tognon Teresa, Zorzenone Martina, Zuccolo Arianna
 
Bearzi Giacomo, Braidotti Sara, Burco Lorenzo,
Cavallo Marco, Durì Giovanni, Menis Bruno,
Miotti Samantha, Muscarelli Elia, Pasquatti Giacomo,
Piazze Vicini Maria C.,Pontoni Silvia, Sant Stefano,
Sturmigh Anna, Volpetti Giovanna

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît