Istât da Agne Lene

Cun dute le canae ch’a ’nd ere da Agne Lene cheste Istât, par fuarce che cualchi acident a scugnive rivâ.
– La Zizi a jere colade e a si jere rote il nâs e no podeve plui maridâsi seben ch’a veve bielzà vot agns.
– Il Nino al si jere brusât il gargat crodint di bevi vin intune butilie di asêt e al jere restât cence vôs seben che nol veve vût mâl.
– Il Paride tignût a diete, par vie di une malatie che di sigûr a veve sô mari, al jere restât cence mangjâ par vie che le gnot al eave te cjanive a roseâ salam e çuç di mont
– Il Vigjut det il Nonçul parcé ch’al à simpri zuiât a fâ le messe par sunâ lis cjampanis, invezit chest an al à zuiât al dotôr e al veve mitût une aspirine te surisute di sô cusine par vuarî il so nâs. joissus!
– I plui trancuils a someavin sei i doi zimui ch’a lavin simpri a pescjâ tal Dean fin cuant che si son fats cjapâ a spiâ lis copiis di morôs te glerie e da pescjadôrs a son deventâts pecjadôrs.
– Il plui brâf al sarès stât il Beput ch’al veve chê di spacâ lens ogni di ma dopo doi dîs al veve sbaliât il colp e il massanc invezit di finî sul çoc a i ere rivât tal zenoli.
Agne Lene, jenfri il disperâ e il riduçâ e rivave istès a calmâ lis maris e i paris ch’a si cavilavin pai fruts e i fruts che si cavilavin par un nuie seben la Nini si jere barufade cuntun vicin parcé che al infilave ‘ne canucje tal cûl des ranis e po al sofflave fin a fâlis sclopâ. Joiii! Sorte che e veve vinçût jê se no’ chel voli neri cuissà trop che i varès durât.
L’unic da calmâ nol jere un frut ma Checo il marangon, il vicin ch’a si lamentave che le mularie i veve robât plui di doi chilos di clauts. Naturalmentri, agne Lene a zurave de inocence dai fruts e lôr a zuravin che no vevin mai tocjât nissun claut. Ma il Checo sêti ch’al lave a cirî i clauts par vê un cafè o a bevi un café par podê tirâ fûr chê dai clauts, a nol dave pâs a di nissun.
Siché l’Istât e scomençave a lâ jù di brut e finalmentri, une gnot, al jere vignût un burlaç a sfredâ le atmosfere e calmâ i gnièrs. La dì dopo, daûr di cjase al someave che le pâs e fos tornade dopo une lungje vuere. Jenfri dutis lis robis ribaltadis dal vint e bagnadis dae ploie a si jere scuvierzût che un nît  al jere colât dal cjariesâr. Un nît fat dut di fier e di pantan. Di fier?
Si, al é propit cussí che il Checo al à podût recuperâ ducj i soi clauts robâts daes chechis par fâ il nît.
Anin a bevi un cafè. I disè agne Lene. E il bepi al acetà par vie che s’a no era stada la sô canaia, las checas a vignivant dal so cjaresâr.
E… E al é cussi’ che Checo il marangon al é stât ribatiât Checo das checas.
di Jaio Furlanâr
#259

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît