La cjase bandonade

 

La cjase e jere su une culine fûr Faedis. E jere piçule, ma e veve trê plans e une grande cantine plene di mufe. I mûrs a jerin colôr dal temporâl, la elare si rimpinave come un ragn e i scjalins di len a ciulavin.
Vigji e Gjovanin, par fâ viodi che no vevin pôre, a vevin decidût di lâ a durmî in cheste cjase in compagnie des lôr murosis.
Marie e Lussiute i tignivin la man parcè che si cagavin intor di pôre.
Vigji, che al veve pene cjapât la patente e par chel si faseve figo, al cjaminave devant; Lussiute, sventolant i soi cjavei neris, luncs e lustris come la sede, e jere subite daûr. Gjovanin, invezit, sec, imbranât, e che nol jere nancje bon di lâ in motorin, al sierave la file, cuasi strissinât di chê grassone di Marie.
Dopo vê preparât il sac a pêl, a vevin començât a cjalâsi ator, par viodi cemût che a vevin di sistemâsi.
Al jere scûr. Al pareve che ìl sofit al vès di vigni jù di un moment a chel altri. I mûrs a jerin cuvierts di scritis: peraulatis, maglis di colôr rusin, sgrifignadis e grafits.
Vigji e Lussiute a vevin decidût di durmî al prin plan, chei altris doi al ultin.
Dopo vê mangjât pan e salam, bevût cualchi latine di bire – a part Gjovanin, che al leve a aghe di poç – a si jerin metûts ducj a zuiâ a briscule.
Pôc prime di miezegnot, avonde cjocs, si jerin butâts dentri dai lôr sacs a pêl e subite a vevin tacât a ronfâ.
A un ciert pont a vevin sintût cjaminâ sù par lis scjalis.
La prime a sveâsi e jere stade Lussiute.
«Vigji, va a viodi ce che a fasin parsore» e veve dit, secjade par jessi stade sveade.
«Finissile di lamentâti! Lassimi durmî!» al veve rispuindût lui.
«Dâi, fâs l’om e va a dîi di dut!» lu veve stiçât jê.
«Va ben! Va ben! No stâ secjâmi, o voi cumò, però dopo lassimi durmî».
Vigji al jere lât sù e al veve cjatât Gjovanin al secont plan, che al vignive jù pes scjalis.
Chel, ancjemò indurmidît parcè che Marie lu veve sveât a pidadis, al jere blanc come un cadavar.
«Vîs di finîle di fâ casin» al veve sberlât Vigji.
«O sês voaltris che no rivais a stâ cuiets!» i veve rispuindût cuntun fîl di vôs Gjovanin.
A vevin tacât a barufâ, ma in chel a vevin sintût sberlâ cualchidun abas e a jerin lâts a viodi ce che al steve sucedint…
… Lussiute e jere sparide!
La borsete, lis scarpis e il gjubot no jerin plui, ma il sac a pêl al jere ancjemò al so puest.
Gjovanin e Vigji a vevin tacât a clamâle e a cirîle.
Vigji al jere lât parfin a viodi te cantine, ma al veve cjatât dome telis di ragn e pantianis.
«Chê li e je lade a cjase!» al veve dite Gjovanin.
«Cjale che no son ducj paurôs come te».
«Però la mê murose e je ancjemò lassù».
«Se no tu tasis ti rive un scufiot che ti volti il cjâf!»
Ma in chel a vevin sintût un altri rumôr.
Par lis scjalis e jere vignude jù une robe slichignote, stomeose e che e saltave e mugulave.
Giovanin al jere saltât fûr dut sbarlufìt e al veve sberlât: «Ce schifo! Ce robe ise?»
«No covente businâ! Al jere miôr se e fos stade le tô murose chi cun me, di sigure e varès mancul pôre di te!» i veve dite Vigji, lant a cjapâ sù la robe slicadice, ingrumade par tiere.
Ma a pene che al veve tocjât chel pastrocj dut schifôs, lu veve tirât in muse dal so amì, che, sporc di sanc, al jere subit svignùt come un sac di patatis.
Subit dopo al jere vignût jù pes scjalis rodolant il cjâf sanganant di Marie.
Vigji, terorizât, si jere pissât intor e al veve tacât a cori come un danât cence nancje savê dulà lâ. Al jere lât a finîle in te cantine, cjapant sù dutis lis telis di ragn e pescjant pantianis. Si jere fermât dome cuant che al jere lât a sbati cu la muse intor dal mûr. Intrunìt, i jere vulût un moment par capî ce che al steve sucedint e calmâsi, prime di tornâ parsore.
Al veve cjatât Gjovanin a pene sveât, che no si jere inacuart di nuie.
Cjacarant si jerin rindûts cont che chê robe di prime al jere il cûr di Marie.
Cussì a vevin cirût subite di scjampâ, ma lis puartis a jerin sieradis e lôr a jerin come intune pereson. A vevin provât a lâ fûr pal barcon, ma un aiar fuartissim ju veve scaraventâts sul paviment e un fulmin par pôc, straviersant la fignestre, no ju veve becâts.
In chel, tal scûr, a vevin tacât a sintî il talpinâ da lis pantianis, il cricâ dai scjalins e, soredut, il cûr di Marie che al bateve, come il pestâ di un tambûr!
Là di fûr, lis cjampanis a vevin tacât a botâ lis trê di matine.
Vigji, batint i dincj, al veve dit: «E cumò ce fasino? Par dulâ scjampìno?»
«No sai ! O sai dome che mi àn copât la murose e che o crôt che o fasarìn la stesse fin!» i veve rispuindût il so amì, cuasi vaint.
«Vino di lâ a viodi ce che al è sucedût parsore?»
«Ma par plasê! Prove pluitost a cirî il to telefono!»
«E je vere! Ce stupit! Lu ai in te sachete!»
Ma cuant che Vigji al veve provât a clamâ, i veve rispuindût une vôs mostruose, che no someave nancje vignî dal telefono.
Dai mûrs de cjase si veve tacât a sintî dai laments e jenfri di chei e jere ancje la vôs di Marie, che i diseve: «Scjampait! Scjampait!»
«Sêstu Marie?» Al veve ciulât Gjovanin, par nuie convint che chê vôs e fos chê de sô murose.
«No ai timp par cjacarâ, o vês di scjampâ!»
«Ma cemût fasìno? No rivìn a lâ fûr!»
«Svelts! Svelts! Lui al sta rivant…» a vevin tornât a sberlâ lis vôs, insieme a Marie.
Dopo di chel, al jere sucedut di dut.

*** *** ***

Lussiute, che e jere lade a fumâ, e jere tornade in cjase e… e veve viodût un spetacul orent!
Dutis lis scjalis sporcjis di sanc.
Il cjâf di Vigji picjât tal mûr. Un voli che al pindulave, lis orelis sbregadis, la bocje spalancade e la spine dorsâl che e vignive jù come un madrac.
Il pet al jere stât butât intun cjanton, cu lis cuesti vierzudis come un barcon, lis mans distacadis dai braçs che a corevin sù e jù cjaminant sui dêts, come risaltis cu la code di sanc, i dincj sparniçâts sul paviment, gjavâts un par un.
Mieç cuarp di Gjovanin, invezit, al jere smaltacât sul mûr: cence cjâf, scuartât, i budiei che a bulivin e a fumavin.
Lis gjambis, ingropadis come doi madracs, si strissinavin lassant une rie di sanc come i lacais. Suntun scjalin, il so cjâf e chel di Marie a jerin fers che si bussavin.
Lussiute, sul imprin, no veve capît che dut chel davoi al jere vêr e e veve tacât a clamâ: «Vigji! Ven fûr, che a nol è divertent!»
Ma dopo si jere rindude cont che al jere dut vêr, se no altri da la puce di sanc e di cadavar. E veve començât a lâ devantdaûr, sbrissant e lant a finîle dute lungje sul paviment cuviert di vanziduris dai cuarps dai soi amîs.
Terorizade, e jere jevade sù in pîts come une saete e e jere scjampade come se la muart i stes corint daûr, intant che alc, tal so cjâf, si rompeve par simpri.
La puarte, come se la spietàs, si jere vierzude e la veve lassade passâ e scjampâ vie viers il paîs a clamâ aiût.

*** *** ***

Cualchi timp dopo, Lussiute e jere di gnûf devant da la cjâse, e e puartave cun sé une tele blancje e i colôrs par piturâ.
Nissun al veve mai savût ce fin che a vevin fat Vigji, Gjovanin e Marie. Cuant che a jerin tornâts inte cjase par ciriju, no ju vevin cjatâts. A jerin restadis dome lis lôr robis e la fantate ancjemò vive no jere in grât di dî plui nancje une peraule.
In paîs ducj la cjalavin stuart: di chê volte, sclerade, no veve fat altri che piturâ cuadris cun dentri chê cjase bandonade, piture che aromai e saveve a memorie.

Conte dai Fruts de 
Scuele Medie di Faedis
Classis 2A – 2B
#203

1 comments On La cjase bandonade

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît