Soredut di matine, al jere un puest bielissim. A levin ducj a passâ une ore o a fâ fotografiis. Ma une dì, il panorame al jere sparît: tal so puest al jere saltât fûr il mostri. Si jevave sù par desenis di metris, un rodul supierbeôs, cence cjâf. A Bastian i plaseve bussâ Lise poiantle su chê uniche, grandonone, çate [...]
Categorie: Gjenar neri
La idee e jere chê di cusinâ une gjaline, une di chês di curtîl che a àn raspât cu lis çatis dut ce che a àn cjatât par tiere e a àn mangjât robe buine, simpri e comuncue. Mario nol jere pratic di chestis robis, par dî la veretât e jere la prime volte che al provave. Daûr des istruzions [...]
«Che al lassi, comissari, al è dome un toc di cuarde…» «Ostîr, si viôt che no tu âs il voli par il misteri e par la investigazion. Tu crodis che chest al sedi dome un toc di cuarde taiade. Invezit al è un imprest doprât par un delit. Al è miôr fâti un pocje di scuele. Al varès di rivâ [...]
Di bessole inte stanzie scure, fate sù intun grum, plene di pôre. O soi il cuint fi che mê mari e à parturît. Lis doiis a son rivadis cuant che e jere pai cjamps a seâ – mi contave. Li, bessole mi à fate nassi, une fie nassude cu la cjamese. Mi à poiade su le jerbe tenare di Mai [...]
Il vendidôr al ere l’ultin di une file lungjonone. Come chei altris prime di lui, si presentave li dal Prin Dirigjent par fâ un consuntîf de anade apene siarade. Ancje cun lui, il dirigjent nol ve bisugne di doprâ peraulis: tal stes sfuei a stavin la linie cul obietîf che il vendidôr al varès vût di rivâ e chê altre [...]
P. Rubens – Doi satirs Al capitave un moment, un marilamp, intal troi sflandorôs dal so incjocâsi, dulà che il voli, di mugnestri si faseve ferbint, il ros i grampave i smursiei e un riduçâ di bintar, di framieç dal bosc de sô barbe riçote, ti sbusave il cûr e ti robave un colp, un sôl, lassanti scaturît e confûs, [...]
Al polse par suiâsi il sudôr. Al è in aghe. I pîts infondâts tal pantan. Al crodeve che a las al contrari, che cheste a fos la part plui semplice: sgjavâ la buse. Pale e picon, picon e pale. Ma strussie, tante strussie. Pale, picon e strussie. Nol è usât a dut chel moviment. Rivâ fin a lì a è [...]
Baldàs al viveve bessôl inte dissestade cjase di campagne fûr dal borc. Al veve come uniche companie un cjan vieri. Une volte, la dimore e jere folcjade di suns: sunôrs umans e di nemâi, i uns e i altris si movevin in jê, cun la sigurece che ur deve la apartignince. Però cul divignî dai conflits, epidemiis e il pas [...]
Pieri Mian al veve tante braùre de sô stale. Al veve ben dusinte tra vacjis, taurs e vigjei. Di sigûr al jere lui il plui siôr di Sant Martin, il paîs des lungjis muraiis di claps. Va ben, a jerin il Cont e il miedi, ma chei no contavin: il prin al veve za fat fûr mieç patrimoni lant a [...]
Chel cjâf lu cjalave ta chê sere che lis faliscjis si alçavin sù dal bidon: un grant cjâf di purcit cu la piel tindude su la ristielere. “No sta preocupâti, o varai la mê vendete!” Zorç al fasè un salt pe maravee e pe pôre. I pareve che il purcit i fevelàs! Une vôs che e vignive dal di dentri, [...]
Amedeo Modigiani, Jeanne Hébuterne cun cjapiele (vueli su tele, 1918) Biel al jere biel, Medeo, e al jere un sassin insospetabil, frêt, calcoladôr. Lis feminis par lui no jerin une ossessions, no jerin un suplizi; nol cjapave nissun gust viodilis sufrî, e pûr i gjavave i voi. No cuntun curtis, no cuntun piron o slambrant lis pupilis cu lis ongulis [...]
(Sandro Botticelli, Belzebù, disens pe Divine Comedie, 1491-1495) Lis riis a jerin inmò malsiguris, ma la matite e coreve vie sclete a butâ jù un diaul di creature. Beatrice, inmagade, e cjalave so fi, daûr a fâ il so prin disen. Il sfuei, cragnôs e fruçât, al veve parsore il taront di cualchi tace, ma il cjavat cui cuars che [...]