I pîts a jerin dividûts in doi. La ponte a saltave fûr dal cret, libare, frede, pronte a cjapâ il svol. Daûr, invezit, si jere ancjemò tal sigûr, ben plantâts, fers, tacâts sul slis da piere. I voi sierâts a fasevin a gare cul nâs e cu lis orelis, cirint di vinci il prin premi des sensazions: il cidinôr messedât [...]
Tag: Massim Furlan
– Tu âs finît di vivi, Jacum! Cumò mi baste cjoli il curtìs! – No stâ fâlu, Berto! No stâ fâlu! – No stâ fâlu, Berto! Ti prei… Doi oms. Une femine. Pôc plui di un metri di cuarde a faseve pendolâ Jacum intal straplomp, ben tignude dure di Berto che cun chê altre man al cirive il curtìs ta [...]
Il Comissari Rocheton al cjalave fìs par tiere il grum di cinise. – Chi al è stât cometût un delit, – al diseve fra sè. – Un brut delit, salacor un dai plui bruts e triscj che o vedi mai viodût. Intant, di lontan, un pont neri al deventâve simpri plui grant, fintremai di figurâ la stampe di un omenut. [...]
Il fat che la femine cjatade a fos stade copade, no si podeve meti in dubi. No si podeve meti in dubi nancje il fat che il curtìs insanganât cjatât dongje il so cuarp al fos la arme dal delit. E nancje il fat che la femine a fos parone di mieze citât, no si podeve meti in dubi. Ma [...]
Il Comissari Rocheton al cjalave fìs, dongje da cise. Spilot intant, al cjaminave sù e jù, spietant che il so amì al disès cualchi peraule. – Chi al è stât cometût un delit. Un om al è stât copât e il sassin scjampât. Par tiere si viodeve une grande olme. A jere a forme di om, cui braçs spalancâts. Dentri [...]
Mi vevin simpri dite che par un zago, rivâ a puartâ il turibul al sarès stât il top. Chest al voleve dî ancje une altre robe: si jere deventâts capo-zago. Sì, parcè che dome un capo-zago al podeve cjapâ sù e niçulâ chel argagn, dut lusint, come di arint. E no dome. Cuant che tu jentravis in glesie, o pûr [...]
– Driin! Driin! Al jere agns che il telefon tacât intal mûr da l’ostarie nol sunave. – Driin! Driin! Un cidinôr al jere plombât di colp inta stanzie. L’ostîr si stave svicinânt ben planc al tramai che al veve sunât, come che al fos une bombe pronte a scupiâ. – Pronto! – Al veve dit, ma po dopo un moment, [...]
«Che al lassi, comissari, al è dome un toc di cuarde…» «Ostîr, si viôt che no tu âs il voli par il misteri e par la investigazion. Tu crodis che chest al sedi dome un toc di cuarde taiade. Invezit al è un imprest doprât par un delit. Al è miôr fâti un pocje di scuele. Al varès di rivâ [...]
A jerin cinc e mieze a matine cuant che il Comissari Rocheton al veve viert cun fuarce la puarte da la ostarie. «Dâmi une striche di peçot, ostîr. Dongje l’ôr da la strade o ai cjatât un curtìs insanganât. Clamimi ancje Spilot. Cheste volte il câs al è une vore serio». Nancje une ore dopo, Spilot e Rocheton a jerin [...]
«Comissari, je rivade une letare strambe.» La vôs dal ostîr e jere compagnade dal so gran dêt che al pontave viers il bancon. Il Comissari Rocheton al à cjapât in man la letare e subit al à scomençât a cjalâle par ben. «Uhm… Ce strani… Cence nissune scrite… Sigûr e plate alc. Ostîr, clamimi Spilot. Chest al è un câs [...]