No sai di trop che o soi ca dentri. A podaressin jessi une grampade di dîs, o mês, forsit di plui. Il timp nol à plui impuartance, par chei come me, che al puest di puartis sul doman si cjatin denant un veri sclesât. E si reste fers alì, inclaudâts a chel moment che il spieli si à ticât. I [...]
Author: Gelo Stellato
Duncje, barbe Toni al veve un fradi che si clamave Gjovanin. Cuant che Gjovanin al è stât clamât a fâ il soldât, lu àn mandât a fâ la vuere in Russie, la ultime vuere, si capìs. La Russie al è un puest lontan lontan, là che la nêf e dure cuasi dut l’an. Chel puar frut, cuant che al podeve [...]
Par une amie, par un amì… O sarai la vôs che us difindarà cuintri ducj chei che us malignin par daûr… mi sintarês butâ fûr di bocje peraulatis e ofesis che voaltris, o par educazion o par status, nancje o vês mai cognossudis… o sarai la man, no di fighete e nancje cuissà cetant curade (nuie smalt e nuie zonte [...]
Daspò des cjaristiis sufiertis dilunc la Seconde Vuere Mondiâl, ducj a volevin ripiâsi a lôr mût, tratant di cjatâ un ecuilibri di compens cun alc di distrazion e di legre baldorie. Par chest, siore Catine, motivade par staronzâ lis sôs magris jentradis, e scomençà a organizâ fiestis di bal te verande di cjase sô. I zovenuts dal borc, su la [...]
Bepino, che al à il diaul sul copìn, al è trement in dut ce che al fâs, che se al metès ancje a scuele dut l’impegn che al met a fâ malegraciis, al sarès bielzà laureât a dodis agns. Vuê al sta zuiant cun la fionde e no content di tirâ a robis che a stan fermis, al pense ben [...]
ADAM – UN EMIGRANT DAL CAMERUN CE LIBRI ISAL? “Adam – Un emigrant dal Camerun” al è un libri bilengâl, talian e furlan, scrit di Gianfranco Gallo. Si trate di une storie che o podaressin definî une novele, ni tant lungje, ni tant curte, che prime par furlan, e dopo par talian, e conte la storie di Adam, che dal [...]
Ogni volte che sint fevelâ di someancis e diferencis, mi vegnin tal cjâf chei doi: Oreste, scaltri e trist come la peste, e Zuan, sudiziôs e bon come il pan. Chescj doi zimui, a si volevin un ben dal mont. Rivâts in ore di zoventût, cuant che il voli si inacuarç des taronditâts femininis, Oreste si da un dafâ mostri [...]
Duilio al jere a stâ in vie Sclavons e al podeve lâ a cjatâ Nurine, che e viveve in vie Sabotin, dome dôs voltis par an. Une come ducj, dentri dal va e ven des processions, ven a stâi che tu vevis simpri di cjacarâ cun cualchidun e al jere simpri alc ce contâsi e bisugnave ancje tirâ fûr cinc [...]
Sì, la Sartore e à reson, no us ai contât nuie dal libri che al à pene vinçût il San Simon, e nol va ben. Al è just che il vuestri fidât Ostîr al disveli ai clients de sô osterie ce che al à scrit e che magari ur spii alc che no san ducj. Tant par scomençâ, us regali [...]
A jerin nassûts zimui. Ma cetant zimui, cetant zimui, che cuant che a vevin tacât a patafâ il cûl al prin, al jere stât chel altri a vaî tant che un vidiel, cussì come che al veve fat so fradi cuant che a vevin patafât lui. Di no crodi! Di no crodi compagn di ce che al veve fat chel [...]
Vele la strie! Cjapait la strie! E lui e so cusin a corevin daûr a chel riflès cence rivâ mai a cjapâlu. Barbe Remo al veve un spielut e ju cjapave in zîr cussì, tant che i grancj a vendemavin. Tunin e Zorç non rivavin a capî cemût mai che la strie e fos cussì svelte a scjampâ vie… a [...]
Cui fasevie câs che la fotografie sul necrologji picjât inte bacheche dai muarts, juste in place, no jere plui. I necrologjis par solit a restavin picjâts ancje une setemane ma dal dì dopo dal funerâl la foto e sparive. Jo mi jeri inacuart di chest e o vevi pensât che forsit al sarà stât cualchi parint a distacâle e a [...]