
Contecurte la Vôs de Basse
O vin gust di contâus alc dal Premi Leterari che nus plâs di plui, che come che bielzà o podês imagjinâ al è nuiemalcul che Vôs de Basse, stant che al è un concors par… CONTIS CURTIS! E insome… se no si butìn a scrivi contis curtis noaltris di Contecurte, cui aial di fâlu? In

Come sûrs
Nina in chȇ matine no rivave a jevȃsi e si messedave tal jet come se une fuarce le blocàs, ma e jere dome la sȏ agjitazion che no le lassave di cuant che e veve cjapȃt chȇ letare che e veve subit platȃde in fonts dal cassetin dal armaron de cjamare e no veve vȗt

Un sium amerecan
Daniela e veve a pene let la mail che tant e spietave e i pareve di svolȃ, e jere lade di corse a cjase par trasmeti chȇ gnove a la sȏ famee. «Diu al esist, Diu al esist!» e ripeteve intant che e vuidave la machine e la strade i pareve in chȇ sere plui

Un troi di lûs
Alma e vignive de Romanie, e jere rivade tal paȋs za di un pȃr di mȇs di cuant che la sȏ amie Dalia, che e jere a servizi ‘tune famee di Triest, i veve cjatȃt traviers passeperaule chȇ sistemazion par assisti un om, che e al doveve jessi abadȃt dì e gnot. Cussì si veve

Lâ daûr dai siums
Liubina e jere rivade a realizȃ chel sium che al jere stȃt di so pari, di tornȃ te sȏ tiere a vivi tal so paȋs che al veve lassȃt za di vincj agns indaȗr par emigrȃ in Australie, là che al varès vȗt une possibilitȃt di lavorȃ e mantignȋ la sȏ famee. E tornave come

Une cene a sorprese
A cjase di Toni , di un pȏc di timp in ca, no si viveve plui in pȃs come prime, ancje il cjan al vuagnave simpri e al lave a cirȋ chȇ frute pal bearҫ. Ma soredut Rite , la sȏ femine si cruziave, e veve un modon tal cûr che i pesave. Ma nol

Un cjamp di papavars e barburicis
Silvia, par onorȃ l’inovȃl dal Centenari de Vuere Grande dal 1915 al ’18, e veve puartȃt la sȏ classe di arlȇfs de Scuele Mezane a fȃ un percors sul teritori che al jere stȃt teatri di chȇ tragjedie. E veve sintȗt contȃ in famee la storie dai nonos bis che a vevin combatȗt in chȇ

Pepi e lis cisilis
Ogni an Pepi cuant che e rivave la Vierte si meteve a cjalȃ cul nȃs par aiar par viodi rivȃ lis cisilis: come cuant che al jere frut i metevin ligrie e gjonde al cûr. Cun lȏr a rivavin lis bielis zornadis e il clip che al scjaldave i vuès dopo il frȇt dal lunc

Lassâ il paîs
Si vevin sposȃt in timp di vuere e fintant che al sarès finȋt chel burlaç Ade e Zuan a jerin lȃts a stȃ tal paȋs di jȇ, tal grant cjasȃl là che a vevin rigjavȃt ancje une cjamere par lȏr. Lì a jerin restȃts par uns dȋs agns a vivi te grande famee contadine là

Une letare par Min
Al jere za passât un an di cuant che jê e jere partide par chel viaç là che il timp nol esist ma dome la lûs e la pâs. Min, cussì lu clamavin, ancje se al jere stât batiât “Jacum” come so nono, nol podeve ancjemò rassegnâsi. I mancjave tant sô mari, ancje se ducj