Catine, il mus e la strie

E jere une volte une strie che si clamave Melanie e e veve un mus cu lis alis che al cjantave. Melanie e jere pelose, bavose, il muscli jenfri i dêts e brute di no podê cjalâ. E viveve intun cjôt a Buri e ducj che i dal paîs a vevin pôre di jê. A

La cjavre di Buri

Al jere une volte un Re che si clamave Tite e al veve une cjavre che e cagave bêçs. Il Re al viveve tal cjistiel di Buri e al jere bon come il pan. Tite al veve dôs fiis, Olimpie e Anute. Olimpie, la plui grande, e jere gruesse, brute e triste come l’asêt. La

Aghe striade

Chê Istât dal vincjenûf e jere stade une vore cjalde e il scjafoiadiç al durave di scuasit doi mês. Ancje il plevan, dopo tantis orazions, viodint simpri mancul feminis in glesie a preâ pe ploie, al veve pierdût le pazience. Dome tal borc di sore la fontane e spissulave ancjemò. In chel di sot e

Il eroi dal dì

Cu le sô arie di pirate e le sô muse dure di un cope alc e zire-volte-vie-se-no-tu-âs-voie-di cjapâlis, al fâs pensâ a un rambo cence cjavei in mission speciâl cence savê ce che al à da fâ tant che al spiete. Tal so cjâf spelât plantât tal mieç des spalis plui cuadradis di un armaron

Il pessâr

Tal borc di sot, just ducj i vinars cu la sô camionete al capità dongje il Pessâr e chês feminis a davin fûr di ogni curtîl. La compre e veve a cefâ scuasi simpri cuntun grop di sardis che, impanadis tal ûf e la farine di flôr, a finivin fritis e po su pe taule,

Tragedia sul Torre: pensionato schiacciato dal suo Pick-up

Al jere partît cul so pick-up plen di garbatui; i vevin dât 20 Euro par disvuedâ chê cantine. No propit tant ma almancul alc di sest al podeve tignîlu lui. Une biele lampade, dôs bielis damigjanis e cualchi cjadree a jerin cumò sistemadis cjase sô. Il rest, vecjos eletrodomestics, sacs di vistidats, une television a

Ingabiât

«Cui?» «Ma il cjampanîl di Udin, che al è stât tralicjât cuntun pontegjo par distrigâ vie dal rusin tal perno l’agnul e ancje indorâlu! Eh sì che tu vegnis a Udin a lavorâ ogni dì, siôr ostîr, mi maravei che no lu vês viodût, dutcas, jo… mari mê, ce tant timp fa… dorât, cu la

Acuile Studade

Di zovin al jere un combatent fuart e svelt, come pôcs. Ogni vuerîr da sô tribù lu varès seguît in cjâf al mont, lui par come che al jere fat, al veve propit la stofe dal capo. Il so non, di zovin al jere “Acuile che art” e nissun al varès provât a dai cuintri.

Le molte

tant Stele che Bise si voltin in spiete che al vegni a scjariâles dal lat de zornade e sintin les dalmines ma no si cuietin. va in là – ur dîs Just – e tu ferme chê code le sente a trê pîts, un a-glorie-di-diu e al tiche di gust el prin sclip tal seglot

Domenie di cjace

Febo al coreve come un mat in tes braidis, saltant i riui come un çupet: al scjampave al nemì, al cirive di evitâ i tons che a jemplavin l’aiar intune frescje domenie di autun. Al coreve in crot, discolç, mimetic, cuviert dut di pantan, cui dai baraçs parsore dai cjavei luncs, une golaine di vues

1 170 171 172 173 174 189