Cjampanii

  Il prin cjampanili a scjampâ vie al fo chel di Sclaunic. Si jevà sù intune gnot di aiar e stelis, gjavant fûr i modons grandonons dai cjantonâi des fondis, cence fâ neancje un rumôr. In maniere dal dut scognossude a cualsisei leç de fisiche si pleà, cuasi dismolantsi, a impirâ il scûr come un

Folc che ti trai

Gusto al è un om dal caratar scjaldinôs. In dutis lis ocasions a nol mancje di volê vê simpri reson. Cualchi volte la reson le à, ma no simpri. Si tu provis a dâi cuintri, diu nus vuardi; come minim al zighe e al jes cun mil improperis. No je la prime volte che ta

La tenerece

  Une volte, cuant che o jeri frute, mi cjatavi te cartolerie de place dal gno paîs, un di chei negoziuts dulà che si vendeve un pôc di dut. Siore Line, la parone, mi stave involuçant un regâl pe fieste di complean de me compagne di banc cuant che al è jentrât Gjildo, un vecjo

Il re dai simiots

Une dì Hanuman, il re dai simiots, al torne tal so ream dopo di vê viazât pal mont e vê cognossût tieris e creaturis: al à decidût che al sarès biel puartâi al so popul la civiltât. Si vise che i simiots, cuant che a mangjin, si impastrocjin simpri dut il music, puartant lis bocjadis

Poche! Mone

Insome i telefoni. “Dulà sêstu?” E lui: “Tal simiteri di Gusperch…” “Ce fâstu tal simiteri di Gusperch?” “O stoi cirint une robe, ven un salt ancje tu, dai…” “OK” O rivi li e lu cjati come sturnît, cul smartphone in man… al cjamine come un zombie tra i vecjos pipins di piere e i agnuluts

Il paradîs dai puars

Lis ruiis in chel an, tal ort, a vevin mangjât ancje la grame. Cun di plui al jere di un mês che nol ploveve e il cjalt nol dave padin. La panarie e jere vueide, e chel fregul di ardiel ranzit che a vevin in cantine al jere finît ancje chel. A misdì ur jere

SIP

-Drriin… -Sì, pront -Pront, Irme, ise za pronte la paste? -Eh? Ce paste? Cui fevelial? -Nô o sarìn li tôr une, une e dîs -Ma… -Putanesche, eh! -Ma cui sestu tu? Cui fevelial? -Bon, si viodin alore, mandi -Ma…. -Drriin… -Si, pront -Le astu za metude su la aghe? -Ce aghe, ma cuale aghe, ma

La carote

L’om si jere siarât a clâf dentri te aule. Al sintive di jessi su l’ôr dal timp e al varès volût che nol finìs mai. Ma chel timp nol sarès durât: di là de puarte si sintivin pas e vôs che si ingrumavin par rompi e par gafâ chel ultin lûc. L’om al siarà i

La ore di religjon

Fruts juste fûr des Elementârs, agns trente di chel altri secul, cricâ di frêt tes stanzionis dal seminari a Udin, jevantsi denant dì a cjapâ messe e dopo svelts in refetori a fâ di gulizion, dute une file ferme denant de puarte dulà che ju spiete, un dal un, a fâi la riverence, il retôr

Avengers

I Avengers, ven a stâi i Vendicatôrs, a son doi investigatôrs inglês: Emma Peel e John Steed. Emma e je interpretade di Diana Rigg e John al à la muse dal complant Patrick McNee. Jê zovine, sexy e sportive; lui, plui in etât, vistût come un gentleman inglês, cun tant di bombete e ombrene. A

1 126 127 128 129 130 189