I laris di Midun
Mê none Mariute e jere une vecjute gobe e piçulute, tant magruline propit scarmuline, ma e veve un sintiment, une luciditât di ment, che no ’nd jere tantis di chê fate. Tantis son lis contis che a nô fruts nus à fatis, ma chê, che plui dispès mi torne in ment e je chê
                    
			Checo Mat
Intun paîs dal Friûl di mieç al viveve Checo; al jere un pôc stramp e par chest al jere miôr cognossût come Checo mat. Nol jere trist e ogni tant ancje al lavorave come sblancjin, ma al jere une vore puartât pal butilion e cussì dispès al tacave un lavôr e no lu puartave a
                    
			A ôr de scjale..
Za da timp Abêl al viveve tal prin plan de cjase dai paris. A voltis, sentât su la carocele, al rivave a ôr de scjale, al cjalave parsot, e di bot cun fastidi al zirave tornant indaûr. Al ricuardave che zornade che i veve cambiât la vite, e di spes al pensave che nol doveve
                    
			Miôr poiâle in scrufuiut
Puar Pieri al jere plui di un mês che nol rivave a svuedâsi i budiei. Panze sglonfe e di là dentri, nancje a murȋ, nol jesseve un flât. “O soi come puare mê agne Marie”, si diseve, “ancje jê di chê bande, si è, e no di pôc, lambicade. Ma a pensâle ben, jê un
                    
			La Diaule
Aromai a jerin ae fin de serade, e chê bestie che a jere sot de loze, là jù in fonts dal curtîl, e cresseve simpri di plui. Tal imprin ducj chei pôc esperts in materie di cjace no varessin rivât a capî ce che al sarès deventât dut chel berdei di spai e di bachetis.
                    
			Un brut mâl
Chel mâl che di un pieç lu fruçave al veve ridot Gjildo, âstu presint chei cjans che ogni tant si viodin pes stradis che non mangjin cui sa di tropis zornadis? Cussì al jere lui. Sec come un stec, cu la muse tirade, i voi vierts, sì e no par chel tant che i
                    
			Siôr Lello
Ducj a Codroip a àn sintût fevelâ di siôr Lello Moro, personaç innomenât e di grant cûr che al à lassât un biel ricuart intal nestri paîs. Siôr Lello al jere une vore siôr di famee e al veve une vore di campagne che al dave di lavorâ, a cundizions onestis, a cetante int che
                    
			Idolatrie
No jere une volte che Pieri al les fûr di cjase cence vêle cun se. I voleve un ben da la anime a Julie, cuet disfat di jê, e no sai ce dîus… Doi voi sflandorôs e vîfs, ferâi di otomobil; doi pareurts su di une carocerie di fâ zirâ le cavoce, e chê biele
                    
			La musse di Pustot
Ciso e Rose, la sô femine, a vevin il non cun se: a jerin clamâts chei di Pustot, pocje voie di produsi e fadiâ, ma pronts a gjoldi di dut chel che la vite ur regalave. Plens di fruts e di miserie, se no vevin di mangjâ si contentavin… di bevi. Une sere, dopo cene
