Dut al nassè come contor di un rumôr, che al fo cjapant la forme di un colôr indefinît, rivant a trasformâsi intun zâl che si convertì in notizie. Come un lizêr aiarin si fo introdusint tes orelis de int, che al sintîle ur faseve vignî ogni pêl un pan. E cussì al fo che, zigzetant, la micje impiade e rivà [...]
Categorie: Contis
Al jere stât comprât par completâ il vistît di nuviç, al jere un biel cjapiel, grîs, che al sta su dut, di feltri cuntune biele curdele. Dopo lis gnocis al vignive metût dome par lâ a messe, par dut il timp al restave poiât sul banc. Dopo messe, par un tai o une partide di cjartis al lave in ostarie. [...]
Tal disgot dai siei diis a voltis la Sierade nus regale zornadis di lusso. Il pulvin dal soreli si poie sui prâts, dulà che la jerbe si disviest dal colôr verdulin par metisi intor chel zalit ch’al sparniçe d’aur dute la val. Dut al è une netizie che e stralûs, insom lis monts colôr cjarte di sucar a tocjin il [...]
E jere scomençade la riunion inte vecje latarie, chê dongje de glesie. A jerin lis dôs, l’aiar al jere turbul, e no dome pal fum penç dai spagnolets, si sintive un sconvolziment dapardut, si podeve lei il sconciert in dutis lis musis: a savevin che al jere un incuintri di sot bancje, di sfrôs, pericolôs, riscjôs, ma dovût. Subit il [...]
L’Istât dal 1983 e jere une vore cjalde e ce fastidi scugnî tignî intor la gjachete mimetiche cuant che tu fasevis la vuardie su lis bassis altanis di Sant Zuan dal Templi… Tu cjalavis une fantacine che e tornave a cjase inte sô vile cuntun motorin. Juste di gnot si veve un moment di recuie. Ce tant che ti plaseve [...]
Dopo che i oms da ostarie lu vevin sbeleât par ben, Pauli Matuç si jere rabiât e al veve prometût che si sarès copât, sfantantsi intun mût straordenari. Si sarès butât jù dal cjampanili! Une pidade tal cûl dal ostîr lu veve slontanât e Pauli al jere lât a cjase sbrufant e pontant il dêt viers chei oms che cumò [...]
Tuuut – Pront. – O soi Marie. Chê che i à robât la machine. Simpri chê. – Che si le tegni! – Le ai puartade lì dal mecanic, cumò e va miôr. – Che si le tegni! – Ma nancje par ideis! Un catan dal gjenar! – Ma nol è à comedade? – Sì, un tichinin… ma no larà indevant [...]
– Pronto polizia – Pronto, sono… Piero… o soi Pieri – Che al mi disi. – Ah! Che al sinti lui… jo o ai apene vude cumò devant une clamade anonime. – Oh! Che al mi disi… une clamade? – Sì, une telefonade anomine… – Ah, une telefonade… – Sì, par telefon – Che al mi disi – E…e diseve [...]
I Nadâi di cuant che o jerin fruts cui al pues dismeteâju: o metevin un pâr di scarpis jenfri lis lastris e i scûrs sierats in cop, juste par che al podès passâ l’ucielut ch’al lassave li cualchi naranç, un librut e un len, che nus faseve capî che i meritavin dome pachis, par vie che o fasevin i salvadis. [...]
Mê none no jere da fâ pôre. Dut il contrari. Jo o crodi che in chê sere e voleve difindi lis storiis che par jê a jerin veretât. Mi pâr di ricuardâ che gno barbe, so fi, al veve fat cualchi coment su lis vieris storiis fantasiosis, tipichis da paîs piçul. E inalore mê none, cuasi cence fermâsi, e à [...]
Une dì o levi a Vignesie in tren cuntune mê amie. A un ciert pont o vin viodût une lûs tal cîl di misdì, juste cuant che il tren al jere sul mâr. Mi à visât jê di cjalâ chê stele sflandorose e ferme: “Guarda, un UFO!” Cussì mi berlave. Ma l’UFO al è durât pôc… in pôcs istants si [...]