CorseCurteMarç#08 – La mê domenie tal cafè

#08 – La mê domenie tal cafè

Une volte, se tu jeris il fi di cui che al veve un cafè di mandâ indevant, tu jeris obleât a judâ i tiei e di sigûr tu vevis pôc timp di lâ fûr a zuiâ cui amîs.
La mê domenie e scomençave aes siet a buinore cul bagn inta podine di len, che e fumave cuant che tu jentravis, e la piel ti deventave rosse di tant cjalt; e cuant che tu vignivis fûr e jere deventade grise di tante cragne che tu i vevis lassât dentri.
Di matine tu si inacuarzevis che e jere fieste par vie che la int e veve metût sù i vistîts bogns e e jere ancje biele nete, massime intai cjavei. Lis feminis si metevin il sbelet e lis cjalcis gnovis e un vistidut plui di sest, biel che a fasevin la cjaminade par lâ a messe. Dopo di solit a vignivin tal cafè a bevisi il capucin e magari a ordenavin ancje la paste creme o il crafen. Mi visi ben che mê mari si jevave aes cuatri di matine par preparâ il gjelato, che in chê volte al jere di pocjis cualitâts: creme, cjocolate, mandolât, pistacchio, nosele, limon e freule. A cui che lu consumave dentri, come cumò si lu meteve tas coputis di veri, magari cu la pane montade e la amarene parsore, e il dut si clamave “nafta”.
Pai oms no podeve mancjâ il classic taiut di blanc, metût te tace cul butilion, e par cui che al voleve un spritz, o tiravi fûr la pesante butilie di veri blu lavorât, cu la manilie di alumini, par scliçâi dentri la aghe minerâl gasade.
A noaltris fruts nus plaseve tant di bevi la gasose e ancjemò di plui la spume, dolce e colorade come la mîl, e al jere un plasê a parâle jù, cussì biele frescje e sauride.
Jo no mi visi di vê passât une fieste a gustâ e a cene mangjant ducj insiemi inta taule de cusine dal bar, parcè che almancul un di noaltris al scugnive stâ daûr dal banc a sarvî i clients, e alore si davisi il cambio.
Tal dopodimisdì la int e vignive in cafè prime di lâ al cine, o pûr ancje dopo, e se al jere Invier i clients a ordenavin une vore di cjocolate cjalde, di vin brulè e di punch, al rum o al naranç, che ti scjaldavin ben i bugjei e lis vuarelis.
E cuant che e vignive une cierte ore si viodeve che la int no jere plui cussì legre, al pinsîr che tal doman ur tocjave tornâ a vore, e noaltris fruts a scuele.
A la fin de zornade tal cafè al restave ancjemò cualchi cjoc a berlâ e cjantâ, e alore mê mari lu parave fûr cu la scove.
Cussì e finive ogni fieste tal cafè di mê mari Marie.

di Renzo Turùs (Il Fi di Marie dal Cafè)
#1212

2 comments On CorseCurteMarç#08 – La mê domenie tal cafè

Leave a Reply to Anonim Cancel Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît