La vuere

Cuant ch’a rivavin i prins frêts, lis stalis di une volte si jemplavin di int, i oms a preparavin i zeis cui vencs cjapâts sù tal Tiliment o pûr a preparavin i çupiei; lis feminis gucjant a fasevin lis mais e i cjalçuts, nô fruts o scoltavin i discors dai grancj. L’argoment ch’al jere su la bocje di ducj al jere chel de vuere finide di pôc, che anzit miò barbe Santin ch’al jere ancje barbe di miò pari, cuant che a scomençarin a triscale pe cuestion di Triest al disè: – No pensaran migo di tornâ a tacâle, ch’a son ancjemò i fossâi plens di sanc.

Lui di vueris a nt’ veve fatis e si impesave ben de prime, chê dal 1911, a vincj agns lu vevin mandât in Afriche a batisi cence un parcè; nus contave robis ch’a fasevin indreçâ i cjavei. Une dì, dopo di une conte, i domandâi: – Ma cemût scomencino lis vueris? – e lui – Âstu iniment la triscade che e àn imaneade sù chei dongje di nô chê altre dì, par vie che e jere mancjade une gjaline? Ben, prime a àn scomençât cu lis brutis peraulis, po un altri cu la forcje in man al à scomençât a cori daûr a un altri, chel par parâsi i à fat cuintri cu la pale, e tal zîr di pôc al è deventât un grant befel. Po si è fate sot altre int par cirî di bonâ la robe, ma ta chel barefuse, cui al è stât pocât lui al à sburtât un altri, encje mo, i è rivât un pugn, parfin un muardon te orele. Insumis ducj an vût il siò. Cumò a si cjalin come cjans barbins, la vuere e scomence cussì, dome par robis plui grandis e e va indenât e si slargje: si sa come che e scomence ma no come che e va a finîle e e à cûr di là indenant ancje in timp di pâs, par vie che dispès chei che si son barufâts a tornin a tirâsi pai dincj. Bisugnarès simpri doprâ ben la peraule, par no barufâ.

di Marisa Gregoris
#1068

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît