Un biel riflès

Dopo che i oms da ostarie lu vevin sbeleât par ben, Pauli Matuç si jere rabiât e al veve prometût che si sarès copât, sfantantsi intun mût straordenari. Si sarès butât jù dal cjampanili!
Une pidade tal cûl dal ostîr lu veve slontanât e Pauli al jere lât a cjase sbrufant e pontant il dêt viers chei oms che cumò lu coionavin ancjemò di plui. Passade cualchi zornade, ducj a vevin smenteade la sô buride.
Fintremai in chê sere.
Sul barcon da cele cjampanarie al jere saltât fûr Pauli Matuç e al veve berlât a plen pet.
— Maladets! Par colpe vuestre cumò mi copi!
E ducj lu vevin viodût butâsi intal vueit, bande il boscut daûr da glesie.
Svelts i oms da ostarie a vevin molât cui il tai, cui il zûc di cjartis, cui la more, e a jerin corûts daûr da tor. Ma dal cuarp di Pauli nancje un fruçon. Sparît.
E ancje cun misteri!
L’indoman matine l’ispetôr Toful al jere za su la scjalute che a puartave inte cele cjampanarie, ma no si viodeve nissun segn particolâr.
— Indulà isal Cartiz? — L’ispetôr al jere za rabiôs. — Pauli al scuen jessi muart! Ma dulà isal il cuarp?
Inte sagristie, il so amì e consulent al stave denant di un spieli che il plevan al doprave par cjalâsi la vieste, prin di scomençâ lis funzions.
— Cjarissim ispetôr, chest spieli al è sbecât sui cjantons!
— Cuissà trops agns che al à, Cartiz. Al è normâl!
— Nol è stât il timp! Chest spieli al è stât spostât e intal viaç al è stât ruvinât!
Nancje finît di cjacarâ, Cartiz lu veve dispicjât dal mûr e al jere lât sù pe scjalute che a puarte inte cele cjampanarie. Poiât il spieli su la cjampane piçule, e pontât viers la place, al veve clamât l’ostîr, che di abàs si jere zirât a cjalâ la piche da tor.
Di bot, Cartiz al jere sparît, butantsi inte trombe dal cjampanili e rimpinantsi svelt inte scjalute.
L’ostîr al veve scocolât i voi.
— Un altri che si è butât jù dal cjampanili!
Un biel riflès. Cussì al veve fat Pauli Matuç, par dopo puartâ jù e sistemâ par ben il spieli, intant che ducj lu cirivin tal bosc.
Prin o dopo lu varessin cjatât.
Intal mont dai vîfs, però, no ciert in chel dai muarts!

di Massim Furlan
#1056

1 comments On Un biel riflès

  • Massim nus ha metût ju le prime conte dal an sul luch plui alt dal paîs, e cussi il gno auguri, che lis contis de nestre ostarie par chest an e cjapedin le stesse strade in altece, ma butansi ju cul parecolades alfin no fasi mâl, ma dâ gjonde inte leture di chestis bielis contis che le ostarie e dà gjentilmentri e gratuitamenti ai nestris voi . Lussian

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît