I conseis di un pes

Tai abìs dal mâr la temperadure e je basse, la pression e je alte e la lûs no passe. Tai abìs dal mâr i pes a àn dincj luncs e a spice, dispès a son vuarps, a àn bocjis grandononis e a doprin cualsisei truc par rivà a mangjâ. Tai abìs dal mar nol è spazi par ligrie e gjonde: il scuintri plui violent si davuelç ogni dì. Par vivi cussì tu âs di jessi un pes fuart e cence pietât, parcè che la fam e je la uniche mestre.

Cussì a fevelais di nô intai libris.
Ma jo, che o soi nassût achì, no la viôt in maniere cetant negative. Ca abàs la vite no je mâl. Po, chei che a disin che o sin bruts a varessin di cjalâsi tal spieli, se no altri par educazion e onestât inteletuâl. Jo o ai biei dincj fuarts, luncs, svelts, e o disfidi cualsisei altre creature a vê parsore dal cjâf une lusute come la mê, che e trindule un pôc cuant che mi môf e che e niçule planc a planc i pesuts che a mangjarai. Une cjatade, se o pues svantâmi, pardabon gjeniâl.
Ce che al è strani, se o pues esprimi une opinion personâl, al è che parsore, fûr de aghe, dulà che la temperadure e je clipe, la pression e je mancul, e il soreli us regale lûs, cualchidun di voaltris si compuarti come un pes dai abìs. No pensi che us coventi disvilupà dincj cussì grancj, e nancje metiju in mostre: o vês altris mûts (plui evolûts, o disarês voaltris) par comunicâ e decidi lis robis. No pensi che us coventi nancje menaçâ o mangjâus un cul altri, come se a vessis bocjonis grandis. Lis vês piçulis!  Li adalt al sarès puest par ligrie e gjonde. Bastarès dome jessi mancul vuarps (voaltris che no lu sês!) e judâsi un cul altri. Voaltris che podês doprâ la bocje par cjacarâ o par bussâsi, faseitlu! Voaltris che podês fâ di mancul di imbroiâsi par mangjâ, faseitlu!
No sai se cualchidun al scoltarà i conseis di un pes dai abìs – che voaltris, cun di plui, o considerais brut e pôc evolut. Ma no mi impuarte, o ai la cussience a puest, a mancul o ai provât.

di Margarite Cogôi
#927

2 comments On I conseis di un pes

  • Aromai la nestre Massarie nus regale une conte cun puntualitât e no o vin une vore gust! E come che spes i confâs, ve chi che nus regale une conte su la maniere di viodi lis robis de vite e dal mont, cussì di spes umanocentriche, par no dî umansiôrcentriche… e i pes ce disino? E alore veju chi, i conseis di un di chei pes che di sigure o vês viodût dome sui libris, e cuissà se o vês pensât ancje voaltris ce che si dîs te conte. E cun ce dirit, po. Ducj di scoltâ, i conseis de nestre Mas… ops, dal nestri pes!

  • Mi pâr che Margarite ûl fanus capî che un pes mangje sì chel altri, ma par necessitât, mentri tra di noaltris si mangjsi par necuizie. Parabule che viest un grun ben il nestri periodi. Lussian

Leave a Reply to Anonim Cancel Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît