L’agâr de Lyon: cussì jal à vevin batiàde la fantate che, ogni Istât, a vignive in feriis cui siei, emigrâts in France dopo dal teremòt. In veretât si clamave Lucille, ma e veve un cûl cussì biel, cuntun agâr cussì precîs, che chel sorenòn a nus jere saltât fûr di bocje di bessôl. Ben s’intint che ducj nô, canais dal paîs, i fasevin i bulos par fâsi viodi di jê e jo, no sai cemût, i vevi rivât adore a vanzâle su chei altris. L’agâr de Lyon, ven a stâi Lucille, une dì mi veve cjapât par man fintremai cjase sô.
“Plui cûl che sintimènt.” Al veve dite gno pâri cuant che i vevi contâdi il fat.
“Propit cûl!” I vevi risupindût, ben savint che a no jere ce che lui al voleve dî.
Un misdì dal mês di lùi, che i jeri ancjemò a durmî reduce da gnotolade da sere prime, mê mari mi de la jevarine pocantmi cul mani da scove.
“A je stade chê fantate franciôse. Mi pâr di vê capît che a ti spiete al bar Centrâl. Viôt di viodi, canai, eh. No sta fâ brutis figuris.”
Mi svei cuntun incin dentri dal cjâf, par colpe di dutis lis biris da sere prime e i rodoli fûr da cjamare, mi viest e mi strissîni fin tal Centrâl. L’agâr de Lyon e je sentade e mi cjale, ma jo i soi ancjemò masse cjoc par rivâ a dî alc. I viôt fusc e jai lis orelis stropadis. L’agâr de Lyon, Lucille insome, a no fevele furlan nancje par sbalio e jo, nancje par sbalio, i mastii il francês.
“Veux-tu venir chez moi?(1)” A mi dîs.
“Tu ce?” I rispuint striçant i voi.
“J’ai fait dix vol-au-vent( 2)”
“Tu âs un disc volant?”
“Oui!” A mi rispuint crodint che o ves capît.
“E dulà esal?”
L’agâr-Lucille a mi cjape pa man e mi mene a cjase sô. In cusine, mi cjâli ator.
“E il disc volant?” I domandi.
“En four(3).” A mi rispuint dal bagn.
“Di fûr? Puedio viodilu?”
“Oui, oui!” A mi dîs e cussì i torni in tal curtîl. Mi cjâli ator e ta rimesse i smîcj une grandissime casse di lèn pojade a sotèt. Velu lì, i pensi. Mi svissini planc planc e i cîr di cucâ dentri, ma la casse a je sigjilade. Alore i provi a sburtâle e a pocâle, ma chê a no cêt. Stiçât, i cjâpi un martiel dal grum di imprescj e i tachi a gjavâ i clauts ma, rivât tal ultim, la parêt di len a si stache e mi cole intor e jo i voi jù come un caco madûr. Mi svêi che i soi distirât sul divano. Dongje di me, un om cu la barbe ch’al mi cjale e al scjasse il cjâf. Daûr, mê mari e gno pari.
“Si puedial savê ce ch’a ti è saltât tal cjâf di sbalâ il gno tratorùt apene comprât?” Al mi dîs. E jo, ancjemò instupidît das biris e da bote, i rispuint ce che al mi ven dal cûr.
“L’agâr de Lyon a mi à dite che i vês un disc volant.”
“Ce centrino la stazion dai trens di Parigj e i disc volants cumò! A puest!” Al dîs gno pari mentintsi lis mans tai cjavei.
Di chê volte, Lucille cul so biel agâr, no mi à plui fevelât e si è metude cul gno amì Luigjino e cumò a morosin par letare. E jo i stoi ancjemò spietant di viodi il so disc volant.
di Renzo Brollo
#795
(1) Vuelistu vegnî a cjase mê? (2) I ai fate dîs vol-au-vent (1) In tal fôr
6 coments On L’agâr de Lyon e il disc volant
Cualchidun magari al varà cjapât lis regulis butadis dai dadui come un limit, ma Renzo no! Dopo cetant timp al torne in ostarie cu la ironie che lu jemple e la fantasie che al è rivât a tirâ fûr dai siei dadui… E ce che a jentrin i disc volants e i vol au ven… lu scuvierzereis dome leint chest bielissim regâl a la nestre Ostarie. E o sin al numar 9!
Renso,Renso, se al puest di bevi bire tu vessis doprât ranciade, e se tu vessis vût a mani il lengaç di france, al puest di gjava clauts de casse , cui sà che no ti fossi lade drete di planta alc di altre bande. Lussian
tu âs reson!
Pingback: Bon Complean Contecurte! | Contecurte ()
Pingback: La Disfide dai Dadui – la cronache! | Contecurte ()
Pingback: Travuart eclesiastic | Contecurte ()