Altri timp

La sabide e jere la dì dai motorins.
No jerin compits o fantacinis che ju tignissin: a vevin di lâ a cori su lis Rivis.
Bicio, inforcjât il so gjespon ros, cul plen di misele, al cjapave sù i amîs e vie, a zighetâ sul Cjastelîr, simiotant il motocross. A corevin come mats su e jù pal rivâl, tabiant la menighe, e fasint gincanis jenfri agacis e rôi. Chei motôrs a vevin plui trucs di un mago, e a rontavin piês che une metraie, sfolmenant i mierlis e lassantsi daûr la puce di cuet.

Nerio al jere inmò masse piçul, par scuvierzi i boscs che a cerclavin il Cjastelîr.
Al scugnive spietâ che so pari lu puartàs a cjace, o a pescjâ te Lavie, a mancul di no stâ cun so nono, a imparâ a uçâ la manarie. Ma Nerio al jere un pevarin e al veve scuviert un troi, platât tai fossâi, che lu menave dret sot la colinute sfodrade di agacis e saût. Si distirave li, intun pont precîs te jerbe dal rivâl, e al poiave la orele par tiere, in spiete dal rontâ di chês bestiis ruzantis e di chei zovins che a scherçavin intune lenghe cuasi foreste. A passavin propite parsore di lui, ma nol veve il coragjo di meti fûr il cjâf. Il davoi, un ta-ta-ta-ta che al centenave tes orelis, lu spaurive e blocave. Ma prin o dopo… si diseve, al sarès saltât fûr a viodi!

E a fo une dì che Bicio al veve metût sù une gnove marmite, che Nerio al decidè di metisi tal mieç dal troi des Rivis. I mancjà un moment che a nol saltàs fûr un patatrac!
Il gjespon i rimetè un spielut, Bicio un sbrego tai blue jeans e Nerio une scussade sui zenoi.
La pôre però, ju cjapà ducj i doi pal cuel, sblancjantju tant che un bleon.

«Al jere un cjaval di fier ros, slusint, che al molave un berli teribil, vuidât di un cjavalîr cul cjâf grandonon, taront, e cence muse!» al contave Nerio, a so pari.

«Voaltris mi cjolarîs pal cûl, ma soi colât parcè che mi à straviersât la strade un frut vignût fûr dal nuie! E al jere vistût dut di piels!» al contave Bicio ai siei amîs.

«Al someave un che al saltàs fûr di un altri timp!» A diserin ducj i doi a un ciert moment, savint za che nissun ju varès crodûts.

di Rafaêl Serafin
#783

1 comments On Altri timp

  • E la ultime conte publicade dal contecurte day 2017 e je propite chê dal vuestri Ostîr. Cui che al cognòs il cjastelîr di Gjalarian al varà ogni tant pensât che lì, miars di agns prime, a vivevin chei che a a àn dât nons e store e une part dal nestri Friûl, lis popolazions celtichis. E alore, par cualchi plete dal timp, cuissà ce che al sucedarès se di cualchi bande, come une zonte malbastide, lis etis si svicinassin…. Su doi plans temporâi, la conte magari no rive al prin colp, ma cuant che e rive, si capìs une vore ben ancje l’ingjan dal titul.

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît