“Il Cjai” di Gjalarian (1)

Al jere un om di stature ni alt ni piçul, plui o mancul come dute la int di chei agns, al jere plui sul magri, cun doi voi celescj e cui cjavei bionts al podeve someâ propit un todesc e se o lin a viodi l’arbul gjenealogjic, e varessin capît che alc di todesc al al jere in lui: sô none si clamave Fritz Gioseffa e jere propit todescje. In plui al veve  un caratar une vore pevarin, simpri cu la peraule pronte, e no si lassave meti sot i tacs di nissun, anzit plui un al cirive di metilu a tasê ancjemò di plui si faseve sintî. Tal paîs e ator par ducj i paîs dal comun al jere cognossût cul sorenon di  “Cjai” e di chel sorenon al jere braurôs, ancjemò di frutin i vevin dât chel non. Soredut pe sô peraule pronte, e pe sô scaltrece, tancj che no rivavin a capî che al fos plui inteligjent de medie de int, e cussì a pensavin plui che si tratàs di furbizie e di scaltreçe. Al jere fi di Celest Gale di Marie de Clara, de famee di “Morale”.
Gno nono “Selest” nol jere studiât al saveve juste a scrivi il so non.
Gno pari il “Cjai” al jere nassût dal 1912 cuatri agns daspò di so fradi Romano che al jere dal 1908, e al jere muart intun incident: e jere sucedude une disgracie propit denant de cjase e dal curtîl dai Gai.
Inte cjase in face a chê dai Gai i todescs e vevin fate la lôr postazion di comant e ducj i camions dai militârs che e rivavin de bande dal paîs o di chê altre bande a jentravin pal puarton intal curtîl di “Fanot”.
Romano al veve plasê di stâ a cjalâ, chê sorte di camions, e dut chel moviment intal curtîl. Al steve cjalant sul puarton dute chê confusion e a pene che al viodè rivâ il camion de bande dal paîs si gjavà di dulà che al jere e si metè tal mieç de strade pensant che il camion al fos jentrât dentri tal curtîl, invezit chel nolveve di jentrâ ma al veve di lâ vie dret, cussì Romano al jere stât cjapât sot e dopo doi dîs di agonie al jere muart.

di Plume di ingjustri

#738

3 comments On “Il Cjai” di Gjalarian (1)

  • Al torne a cjatânus in Ostarie la nestre Plume di Ingjustri, Gianfranco, che cuntun ricuart sclet e dret al à il plasê di contânus di so pari, e intant che nus conte di chel nus mostre in sfese la vuere, e timps che no son facii di digjerî, e che a sperin che no tornin… e la storie, no finìs achì.

  • Grazie Siôr Ostîr acjemò une volte mi tocje diîti grazie, no sarà mai avonde il gno ricognosiment

  • Une biele conte a ricuarda timps lontans, purtrop cu le fin di une vite, ancje i inglês plens di vermut e fasevin cori le jep sui marcjepits par spaurî le int, e plui di cualchi volte sucedeve il disastri.Lussian

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît