Il câs dal grum di cinise

Il Comissari Rocheton al cjalave fìs par tiere il grum di cinise.
– Chi al è stât cometût un delit, – al diseve fra sè. – Un brut delit, salacor un dai plui bruts e triscj che o vedi mai viodût.
Intant, di lontan, un pont neri al deventâve simpri plui grant, fintremai di figurâ la stampe di un omenut. Al jere Spilot che corint al stave rivant daûr da ostarie, su la stradele da sgjave, propit lì che Rocheton lu spietave.
Il Comissari si jere alçât impins. La muse pinsirose.
– La gnot passade, propit in chest lûc, – al veve scomençât – cualchidun al è stât copât, intun mût barbar e feroç. Cumò ti conti il câs dal grum di cinise. Un om al tornave a cjase trancuil, fintremai che il sassin lu à cjatât e sburtât par tiere. Po dopo lu à pestât cuntun baston fin a stupidîlu. E cence pietât… Lu à brusât!
– Ma Comissari… – al veve rispuindût Spilot, – al è dome un grum di cinise…
– Spilot! – Rocheton si jere sustât. – Aromai tu varessis di savê cemût procedi. Cjale e sint ben. La cinise je ancjemò cjalde. In bande si viôt un toc di baston cun la ponte brusade. Sigûr al è chel che il sassin al à doprât par pestâ chel puar om. Ma la robe plui brute, cjarissim il me amì, a son i vues che si viodin ator da cinise… A son chei da l’om. Intindìnsi, ce che al reste! Ce impression, ce delit salvadi… Ce brute maniere di murî…
Spilot al jere restât cence peraulis. I voi plantâts par tiere.
– Ma Comissari… – al veve decidût di riscjâ ancjemò une volte. – Mi somein masse piçui i vues, par che a sedin chei di un om…
– Spilot! Sigûr il sassin, par finî svelt la sô brute opare al à butât sot dal fûc simpri di plui, in mût che si cunsumedin di corse…
Intant che a cjacarâvin, da bande çampe al jere rivât l’ostîr cu la cariole. Daûr il so garzon. Cuant che al stave par pontâ la pale su la cinise, il Comissari Rocheton lu veve fermât.
– Ce fâstu ostîr! Chest al è il lûc di un delit!
– No, Comissari… – al veve dit il garzon. – Iar di sere Manlio Sorghete al à fat colâ dute la cjar da griglie su fûc. O vin cirût di cjapâ su alc cul baston, ma al jere masse tart!
– Spilot… – al dîs Rocheton. – Eco sberdeât il câs dal grum di cinise.
di Massim Furlan
#705

10 comments On Il câs dal grum di cinise

  • Biele,mi plâs,e po dopo"Roketon al à simpri reson…" Lussian

  • Rocheton al disberdee simpri dut … mi fâs vignî iniment un gno vecjo professôr ch'a nus diseve: il capoclasse al à simpri reson, massime cuant ch'al à tuart… al ere un gjenerâl dal esercit in pension..

  • Che no sedi stât Cadorna? chel vecju professôr.

  • Soi jo, Bepi, chel dal "professôr gjenerâl"… scomet che Galliano al è chel di Cadorna .. Bepi

  • Nô,nô Bepi,le sparade e jê mê,fate daûr lis contis di gno nono che viveve dongje Cjaurêt. Lussian

  • Lussian a no eri sigûr fra te e Galliano, parcè che lui mi veve contât che in Argjentine, Cadorna a voleve dî une une robe brute. Ma par te di Cjaurêt al è ancjemò piês..Bepi

  • Bepi, sul proposit di peraulis brutis intal lengaç argjentin o vuei contati cheste:un gno paesan veve maridât une argjentine di non Vigjie e le veve puartade a vivi in friûl,un dì so missêr e disè"Vigjie vâ tal ORT e gjave chei cuatri pêi di jerbe sot lis vîts" al è mancjât pôc che le frute no ji rompi il cjâf cul tulugn.E cumò a Galliano le traduzion di ORT.Mandi Bepi, simpri grant il plasê di leiti. Lussian

  • Za che mi vês clamât in sene, vemi ca: us disarai che in Argjentine la peraule taliane “orto” e je une forme volgâr di nomenà il “cûl”.
    Cui sa ce che al passà tal cjâf di Vigje, par gno cont jê e crodè che il misser le mandave a che si lu depilàs.
    Di chestis confusions cun peraulis furlanis-talianis-argjentinis indi è une vore.
    Une di chestis e je la peraule “grampute” o “gramputa”, che ca vie e vûl dî “grande putane”.
    Bepi, Lussian, us mandi un grant salût.

  • Lussian, Galliano ce gjoldi a leius, a si impare simpri alc i gnûf. Al è un biel pôc ch'a no scrîf alc par contecurte, o ai pierdude la vene di scrivi, o speri ch'a mi torni. Joibe a sin cjatâts a cene cun altris cinc furlans doc ch'a vivin ca vie, in Piemont.. sopresse, frico, muset e broade, polente e un grum di merlot .. e je tornade subit la fantasie. Ch'a sedi la cure juste?.. un mandi di cûr.. Bepi

  • Altri che, Bepi, che jê le cure juste, o disarès recipe di lungje vite,cence smenteâ le midisine di une legre,sancire,compagnie che ducj i malans a soche vie.Un gracjs a Galliano e a Bepi par vê dât mûd in cheste cjacarade il plasê di sta insiemit.Cun tancj salûts Lussian.

Leave a Reply to Anonimo Cancel Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît