Une sere o stoi tornant a cjase in machine cuant che, daûr une curve strete, mi cjati scuasit denant une cheche, che svolant basse e scjavace la strade.
La cheche e à tes çatis un ûf, che e sta puartant di cualchi bande. Po ben, forsit spauride par vêmi viodût di bot, l’ûf i scjampe des çatis e al cole sul asfalt, rompintsi. Il fat mi puarte a butâ il voli intal spielut e o viôt la cheche poiâsi su la strade e fermâsi a cjalâ l’ûf sfracaiât. Incuriosît mi fermi par viodi ce che e fâs. Viodint che e sta ferme a veglâ ce che al reste, forsit di so fi, o soi displasût. No sai ce che al passe pal cjâf a la cheche, ma mi fâs dûl.
La cheche e alce il cjavut e e viôt che la machine che le à spauride si è fermade, e che chel che al vuide al è zirât a cjalâle. “Ce aie di cjalâ chel alì!” e pense, “Che mi à ruvinât la cene. Volevi nome mangjâmi cun calme chest ûf di fasane che o vevi a pene robât dal sô nît, e cumò mi tocje bevilu”.
La fasane, tornade al nît dopo jessisi slontanade par cirî alc di mangjâ, si inacuarç subit che al mancje un ûf, e si impense intun lamp di vê viodût une cheche a svolâ tes vicinancis. Cumò, avilide di no crodi par vê pierdût un fi e aromai rassegnade, e torne a covâ i ûfs intal nît.
Une machine, rivant a manete come se il diaul i corès daûr, e fâs la curve sun dôs ruedis; la cheche che e steve bevint l’ûf, no fâs in timp a scjampâ e, tirade sot, e finìs sfracaiade.
Chel che al vuide mi viôt masse tart, nol rive a frenâ in timp e mi cjapie in plen par daûr, butantmi intal fossâl.
Il zingar, che nol jere peât cun lis cinturis, al lasse la scusse e jo o fâs un mês di ospedâl. Cence contâ che chel bintar nol jere nancje sigurât e mi è costât la machine, che e je di butâ vie.
Insome, se la cheche no ves robât chel ûf al sarès stât miôr, par ducj.
di Pauli Jacuz
#671
3 comments On La cheche
No sai di cui che je,une biele conte,o disares une parabule vangjeliche indulà cun cuatri peraulis, e fas capi lis oservancis des regulis par un cuiet vivi di ducj. Lussian
Cui che mâl al fâs, mâl al spieti, al dîs il proverbi. Ancje se, intal câs des bestiis jo la clamarès sorevivence (mors tua, vita mea). Dut câs, la secuence dai fats, mi puarte a pensâ che ogni azion a pues puartâ a cetantis consecuencis, par plui part imprevedibilis. Lu clamìno destin?
Mandi
Se nol jere singar forsit al jere sigurât e al coreve di mancul. Ma lu stes puar singar, puare cheche, puare fasane,puar Pauli. Paùli o vevi capît che e jere une tô conte.