La cjase di Maghe Miute

 

Un dì o soi rivât intun paisut
suntun puartelut a jere une scrite
«Cjase di Maghe Miute,»
«Se achi tu jentris, indaûr tal timp tu tornis.»
Jo curiôs o soi jentrât,
e mi soi cjatât, intune androne scure
che di frut mi faseve tante pôre.
Cjaminant sui claps dal pedrât
intal curtîl o soi rivât
denant di chel biel incjant, mi soi fermât,
al jere plen di fruts e di lusôr,
cul côr in man mi cjali ator
A man drete a son lis stalis
parsore cul fen ben intassât, a son lis tiezis,
plui indenant une cabiute,
dentri cui cuninuts, e jè une blancje cuninute
Sot la linde une cariole di len, dute carulide
cuntune ruede di fier, mieze rusinide,
plui in font intal curtîl, doi ledanârs
Tun trat si sint une ronade,
lis razis e lis gjalinis
e svoletin scaturidis,
un mus al salte fûr de stale,
ronant al tache a cori, si bute in tiare,
si zire e si marcole al fâs dut un polvaron,
al salte e al cor come un matuçut
dopo fat il so spetacul si cuiete,
cuntune ultime rontade,
al salude e al torne dentri te sô stale
Une vecje si presente su la puarte,
«Lui cui isal?» mi domande.
Jo varès volût rispuindi,
che in chê cjase jo ai vivût
il biel timp de mê zoventût
ma o resti ingherdeât
cence vôs e cence flât.

di Plume di Ingjustri
#615

4 comments On La cjase di Maghe Miute

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît