Gnocis a riscjo

 

Bepi al è un mataran che a nol piert ocasion par fâ scherçs a ducj. I siei amîs a no rivin mai a parâsi dai siei mateçs, ancje ni vore pesants, e a spietin la ocasion juste par svindicâsi. Ven a stâi che Bepi al si maride e al pense che i siei amîs di sigûr, pe ocasion, a volaran tornâjai cun l’interès e al è un pôc preocupat.
Il dì des gnocis lui al è su lis spinis e al stâ ben atent che a sedin ducj in glesie, e no magari fûr a involuçâ la sô machine cu la cjarte igjieniche o a molâi il flât a lis gomis, o piês ancjemò a gjavâi dutis 4 lis lis ruedis par lassâ la machine sui blocs, come che al veve fat lui ai amîs tes lôr gnocis.
Viodint che dute la clape dai siei compagns e je daûr dai bancs, Bepi al tire un suspîr: “Mancumâl, che mi è lade drete ancje ste volte”, al pense.
E tache la cerimonie, ma cuant che il plevan al rive a la frase fatidiche: “ … parli ora o taccia per sempre!” a si spalanche il puarton de glesie e un toc di om, mai viodût prin, si fâs indenant e cuntune vosone di fâ vignî il pêl dret, al zighe: “Fermi tutti! Che achì no si maride dinissun!”. Il nuviç, incantesemât, al devente blanc come un peçot; la nuvice e à un mancjament, ma prin di colâ e fâs a timp a cjapâ doi scapelots di sô mari, che forsit e saveve alc che il nuviç nol saveve. I parincj e ducj i invidats a son di clap e cualchidun al murmuie sotvôs: “Ma cui isal chel mat?”. L’om, al ven indenant cu la sô calme e rivât dongje dai nuviçs, al si ferme, ju cjale ben in muse e al sbroche: ”Scusait, o ai sbaliât glesie!”. Po al si zire e cu la sô calme al torne indaûr, cence che nissun al olsi di fermâlu.
No si è mai savût ce che i amîs a àn spindût pe senegjade.
Bepi a nol à plui fat scherçs a dinissun.
 di Pauli Jacuz
#616

6 comments On Gnocis a riscjo

Leave a Reply to Anonimo Cancel Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît