Il diaul tra lis amiis

“Spositi, dài, c’o taconìn!” Al è un argoment un tic rognôs. Par talian o podaressin tradusilu cun: “Sposati, su, che così siamo felici tutti” e si lu sint di spes dîlu dai oms zovins e machos, nomo?
Dal pont di viodude des feminis al varès di sei: “Marìditi, sù po, c’o taconìn”. Al sucêt magari tes scuelis, a dîsilu des zovinis li ch’al sucêt che un mascjut biel biel al tire e al plâs a plui fantatis che si lu contindin.
In amôr come in vuere, ognidune e scove fur i imbroieçs e ju tente par fâ colâ il Biel zovenut tal tramai (che a si disarès ancje “palisse”, in marilenghe).
Ma al sucêt che chel sacrament di Pipinot si è invaghît di une sole de companie e dome di chê, e cussì nol cole mai cun nissune; seriôs dur al fas passâ vie dutis lis “avances” come robe che i dâ fastidi: se no à “Che”, nìe! Par nissune.
E alore al sucêt che a al è li che cualchidune di chês refudadis la cjape propite mâl; la robe no ur va jù e a si impunte che se nol cole cuntune di lôr cussì, al sarà ben une atre maniere par fâlu colâ; e a si metin dacuardi, e a si organizin.
Intant la “Insiminide” – parcé che al è clâr, nomo? che chê li no je migo tant juste, se si lasse scjampâ un cussì – jê e va par so cont cui soi ghiribits e no i interesse di morosâ cun lui: a son doi biei amis e al va ben cussì; vonde no?
Ma: “no pasa!”
Jenfri di chê cumbricule di feminis a ’nd è simpri une plui carogne: “A nol ûl, eh? Bon! Viodìn di fâju maridâ ae svelte, dâi mo; cussì une volte ch’al si è sentât a li al à la sô papute, si calme e… prime o dopo o une fiestute furbe, o un librut galeot, o une machine cence benzine di colp … tu viodarâs mo s’al mi cole chi!”. A li.
Che po naturalmentri, chê li no ûl migo tignîsilu par dute le vite, jê, chel lì; e à altris robis di fâ, t’e vite.
E cussì, come ch’al sucêt in chescj câs, e ven sielzude tal grup une… no proprite a câs: par solit e je une un ninìn tristute, che no sta passant un bon periodi, magari un tic sfigade e ch’a somee slunide – come chê là! che jê so amìe tant ben – e a ven coinvolzude.
A si sigurin che ancje jê e à un debil pal Biel (cuant che lis fantatis a vuelin fâti colâ ta chestis trapulis e fati ameti alc cjale!… al è un moment) – che po jê, cjapade des sôs disgraciis, si freiarès ancje, no i interessarès nuie, ma a è une prede masse biele e, mal par jê, a è che juste. E cussì a le mandìn simpri pui dispès dongje de nestre ‘Siminide’ sperant di fâi “pressure” (pressing, a disaressin chei dal balon).
Jê, benedete, a no sa migo che daûr al è il Diaul; jê e va e candide e sigure e cun biel fê e ìstighe l’amie come se la stes conseant: “E dâi puar, sposilu po; ‘c’è lu fatu tant suspirâ”
Se dut al va ben, a sun di dâi l’omenut al cole. Un pôc parcè che al tache a convincisi ancje lui che: “A sarès ore che tu fasessis el om, ôstie! dai po!” e nol vûl fâ brute figure cun lis amiis (che a son ancje sôs di lui); e un pôc parcè che pardabon al volarès metisi insieme ae Biele, puaret, ancje s’al sa ben ch i tocje spietâ – e sperâ – che e sedi Jê! ch’a decît; ma lis A-miis i fasin capî che “al è lui! che a l’ha di decidi i timps, èeh senò ca …!” E lui, ninìn, come un gial al torne a partî cun lis avances ch’al somee pardabon che e sedi dute iniziative sô.
Cemût varaie di lâ a finî cheste storie?
Secont me, jê e tache a vê suspiet; parcè che daspò, come ca è simpri la storie, tant Slunide la zovine no jè – (a ches altris i faseve comut di crodi cussì e jê e lassave crodi, tant… Come un zûc) – e a va a finî che cuant che si inacuarç no le cjape tant ben.
E culì a nus ven di pensâ che magari, se ju lassàvin in pâs fâsi i lôr zûcs e ve lis lôr robis a lor doi, lis lor cjaminadis, el lor studià insieme, cuisà! Magari a jèrin ancje bielzà sposas, parfin.
O magari a jerin a tor pal mont insieme: a si cognòsin di simpri e in somp tu sas cemunt c’a è tai pais: si cognossisi di piçui, si studie insieme, si fasin provis, progjets, a si zuie ai morôs e si va a vivi; e po a si cjatisi plui in là e, zornade daûr zornade, dopo vessi dade une man, a si va insieme par dute la vite. E tu lu decidis alì. dì daspò dì, da par vualtris di bessôi.
I zuri che no sai cemût ch’a je lade a finî. Forse no je nancje finide, cuissà!
Dome che tal paîs a son ancjemò mocui che a zirin ator … Biei, dûrs e rumorôs e al tocje stâ atens e schivâju che ti rìvin intor: nol sarà che i è restade sul stomi a cualchidune, la robe?
Finît.
Ma us someino robis ch’a puedin sucedi pardabon?

 

di Bepi Gjaline
#438

 

.

4 comments On Il diaul tra lis amiis

  • “Ma us someino robis ch'a puedin sucedi pardabon?” Domande che nus fâs il finâl de conte di Bepi Gjaline.
    A sucederin, a sucedin e a sucedaran. Passât, presint e futûr simpri a forin cjapâts de man. Parcè varessino di cambiâ?
    —-
    Un aiarin cetant zentîl, insensibil e sutîl che lizêr e sot vôs al scomence a cisicâ. Sibilin e businânt cun astuzie si introdûs, lis orelis al sturnîs sglonfant cjâf e cerviel.
    Al fin la gote e fâs stranfâ il cit, si propaghe si doplee produsint une tonade come un colp di canon: un davoi gjenerâl al fâs l’aiar rimbombâ. E chel misar caluniât, avilît e talpassât, sot dal public flagjel, a brene vierte, di salût al creparà.

    Version libare dal test talian di “La Calunie”, de opare “Il Barbîr di Sivilie” di Gioacchino Rossini.

  • Mandi Bepi, se tu sâs disberdeâti cussì ben tal contâ i intrics des feminis, di sigûr leiarìn altris tôs contis in curt.Ti spietin a la prossime

  • Bepi Gjaline, cuant ch'o jeri zovin jo a mi contavin che a ogni mascjo ai spietavin siet feminis. Jo a no lis ai mai viodudis dutis insiemi lis mês, e a pues diti ch'a no mi varès displasût. A pensai ben invezit cumò o soi sigûr di vê scjampât un grant pericul. Bepi Zefon

  • Benpo,benpo,biele Bepi.El diambar al fasarà lis pignatis, ma il tapon reste simpri lor. Lussian

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît