Tintin da sot in sù

Tintin al jere lât intun Brico. Il
pâr di gjambis che i jerin passadis dongje lu vevin lassât a bocje
cuside e voi spalancâts e al si cjatà scrufuiât a cjalâ un
imprest sot de scansie dai articui di zardin par pôre di tradî il
so cucâ oblicui.
Ma lis gjambis a jerin tornadis indaûr
e une vôs sore di lôr i veve domandât:
– Us puedio judâ?
Jevantsi, cjalant da sot in sù, al
jere rivât fin tai voi e li, impaçât di pôre di tradî i soi
pinsîrs, al jere tornât cui voi su le scansie.
Si che duncje al veve comprât chel
rulo ancje se nol veve il tapon. ma al jere l’ultin… Po ben, i
varès ordenât il tapon pe setemane dopo.
– Sigûr?
– Ciert. I veve sigurât jê cuntune
bocje da ridi e li a lu veve fat lâ in brût che dibot nol saveve
plui ficjâ drenti ni le cjarte di credit tal tacuin ni `l tacuin te
sachete.
Jê cence mostrâ che si jere inacuarte
di alc i veve dât l’ultin bot cui voi domandant se al veve une
mail, un telefono…
Une mail? Ah sì.
I varès mandât un messaç a pene
che il tapon al sarès rivât.
Ce crodevial!
Ma ce vevial di fâ cun chel rulo se
nol veve nancje il zardin? Al si domandave cjariantlu in te machine.
E po, un rulo cence tapon si puedial doprâ?
I veve dite che si podeve jemplâlu di
savalon e al lave benissim par splanâ le tiere tal zardin prime di
semenâ le jerbe. Le jerbe?
– Si, trops metris cuadris vevial di semenâ?
– Mil? Alore i veve proponût un sac di
semencis di 30kg. Ma lui al veve volût cjapâ dome il scjatulon di
cinc chilos di chê scjatule plene di colôrs e pal rest, al varès
spietât di vê il tapon.
Metint in marce le machine al pensave
che cussì al podeve simpri bricolâ ‘ne scûse e tornâ ta chel
brico par viodile inmò.
Ae radio, cualchidun al cjantave: You
are my destiny
di Paul Anka.
– Folc le trai, ce fri… Al pensave
bielzà di scrivigji che un rulo distaponât a nol è plui di un tapon
cence rulo. Ma chel al jere il tapon dal destin! Al jere par lui come
une vie di jentrade, un lassepassâ, une password, le clâf dal
paradîs. Ce podevial tirâ fûr inmò de sô imagjinazion?
Nuie, nol podeve scrivii nuie tant che
jê no i varès scrit.
Doman, rivant su in Cjargne al veve
regalât il rulo a sô agne Lene.
Jooi il gno biât Tintinon di un
tintinâr, ce mi esal lât a comprâ aì po? Votu chi ledi a balinâ
le jerba prima di seâla?
– Ma mi atu comprât il rascjel, po?
– No, i ristiei di len no si ‘n cjate
plui, Cumò a son dome di fier.
– Ti puarti sù un le setemane che ven
si tu vûs.
Fortune che nol veve tirât fûr il
scjatulon di semencis… Al pensave tintinant il cjâf. Po ben, al
podeve simpri semenâlis di cualchi bande.
Trop timp jerial za passât? Un mês?
Doi? Nol saveve plui.
Sentât tai soi pinsîrs, al cjalave
scori le aghe de roie. Un tapon di vin al passave di presse su lis
ondis prime di sparî sot de scjalinade de Madone di Graciis. Cumò
al si domandave indulà lâ a semenâ chê gnove scjatule di semencis
di Miscela di fiori di montagna. Cetantis scjatulis varessial
vût inmò di comprâ prime di vê il cûr o le ocasion buine di
invidâ chê madone di mule a lâ fûr cun lui?
In chê dì cence vint, in place Prin
di Mai lis bandieris rossis a someavin svintulâ fûr dai semenâts
tant che lui al si inviave sù pe rive dal cjistiel. Lis primis
semencis a jerin finidis da pé de rive a pene le nêf fondude. E da
sot in su, ben planc ben planc cumò i flôrs a vevin tacât a tirâ
tai voi e le int di passaç si fermave a cjapâ fotos tant che lui,
impensantsi di chês gjambis, al zirave un video tai pinsîrs.
Lis viodeve lâ jenfri lis rosis za
altis tant che al rivave sù dulà che al veve di lâ a svuedâ le
ultime scjatule. Sì, cheste storie di tapon al scomençave a rompii
lis scjatulis e po cumò nol restave plui puest su la culine.
Ma al é propite li, inte ultime
svolte, che il so cûr i à fat un starlup dal ram cuant che si è
cjatât voi a voi cun jê. A nol olsave crodi ma al scugnive ameti
che il video al finive li, i voi a jerin vêrs .
Jê e jere li che lu cjalave come s’al
fos le sorprese dal ûf di Pasche e intun lamp si cjatarin picjâts
fra cîl e tiere e jenfri une bussade e chê altre, un strenzi e
mole, une zemude di plasê, une lagrime mal suiade e forsit mai
colade, un tasê e un dî di barbotaments si rivave a sintî che:
– E veve…
– Scoltât…
– Fevelâ…
– A onde Fri…
– Onde ce?…
– … Hmm, Furlane
– …Dal spetacul floreâl…
– Dal cjistiel e…
– E…
– E movude…
– Da un presintiment …
– E jere,,,
– Vignude a…
– …a viodi…
E veve cun sè il tapon…
– Il tapon? No!
Sì, fin de prime dì e varès volût
daial ma… ogni volte, par fâlu tornâ…
…E li, tant che te place a fasevin lâ
un Bandiera rossa tes cassis di vôs, dacuardi ducj e doi, a jerin
lâts jù, a vevin cjapât la volte des bandieris par lâ a trai vie
il tapon dal rulo di chê altre bande.
Di aì, il vert dai prâts al jere di
ducj i colôrs e dal ros al rose al jere bastât un pas stant che i
lôr voi e levin a pierdisi tal cîl blu sore dal agnul de tor,
tant che Edith Piaf cun La vie en rose a someave compagnâ i
lôr cûrs che a scomençavin a balâ chel bal che dome i murôs sot
de emozion des primis bussadis a cognossin, ma che il tapon al someave
imitâ sôre des ondis de roie al cricâ dal prin tulmignon.
di Jaio Furlanâr
#334

3 comments On Tintin da sot in sù

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît