E jere une volte une bestie cutun cuarp di acuile, la code di un madrac, il cjâf di bolp e cuatri çatis di gjat.
Cheste bestie e viveve sù pes culinis di Buri e e mangjave dîs gjalinis al dì.
Ducj la clamavin la “Bestie di Buri” e la int dal paîs e restave simpri cence ûfs e nissun al podeve mangjâ dolçs.
A jerin trê fradis che a fasevin i cjaçadôrs e si clamavin Ugo, Bepi e Toni.
I trê a jerin i plui golôs dal paîs e a jerin disperâts parcè che no podevin mangjâ biscots.
Ugo, cussì, al partìs cul so cjaval e la sclope a cirì la Bestie. Cuant che la cjate al prove a sparâ, ma doprant lis alis di acuile la Bestie e schive i colps. Subit dopo lu cjape cu la code e lu bute intune buse.
Bepi, viodint che nol tornave, al decît di lâ a cirîle, cul so mus e cul curtis. Cuant che la cjate al cîr di infilzâle, ma la Bestie si pare cu lis ongulis di gjate e di gnûf lu cjape e lu bute ta la buse.
Toni, no viodint tornâ i soi fradis, al va a cirîju a pît, cence nissune arme e cun di plui sot de tempieste.
Cjamine, cjamine a la fin al cjate la tane da la Bestie, che e steve mangjant lis gjalinis
«Bundì, mi scusi, disturbio?» al vev e domandât Toni.
«Sì, stoi gustant, ma ormai che tu sês dîmi ce che t’ûs»
«Par plasê, sâstu par câs dulà che o son i miei fradis Ugo e Bepi?»
«Sono chei che a son vignûts a cirî di fâmi fûr cuntune sclope e un curtis?»
«Nooo! No volevin copâti! Ugo al voleve dispicjâ une gjaline e Bepi al voleve sbudielâle».
«Ah, va ben, a son ducj e doi prisonîrs intune buse».
«Se no ti displâs, podaressistu liberâju?»
«Sì, ma dome se tu mi cjatis alc di mangjâ plui bon da lis gjalinis».
«Sigûr che lu cjati, però tu âs di dâmi lis tôs bestiis par trê dîs» al veve rispuindût Toni, pensant za a ce che al varès preparât cui ûfs.
«Va ben,» e veve rispuindût la Bestie, «ma no plui di trê dîs».
A chês peraulis Toni al jere scjampât a cjase come un gneur!
***
Toni, come che al jere usât, al jantave intant che al cusinave:
“Si misture farine e spongje
Zucar e ûfs di meti dongje.
Un piç di vanile e un di sâl
E il levan che nol fâs mâl…”
Dopo, al veve lassât la paste polsâ par une ore e la taie a tocuts. A ogni tocut i veve dade le forme di madracut e ju met tal for par vincjecinc minûts.
E par finî i biscots di Toni a jerin pronts.
La matine dopo ju veve puartâts te tane de Bestie, che ju veve netâts.
«Mangjâ e murî!» e veve esclamât jê.
Sodisfate e passude, la Bestie e veve molât Ugo e Bepi e i veve domandât a Toni cemût che al veve cusinât chei biscots scuisîts a forme da la sô code.
Toni, zentîl, i veve dite e di chê volte la bestie di Buri e veve smetût di mangjâ gjalinis e e veve començât a mangjâ chei madracuts che a Raveo a clamin “S”.
Bearzi Giacomo, Braidotti Sara, Burco Lorenzo,
Cavallo Marco, Durì Giovanni, Menis Bruno,
Miotti Samantha, Muscarelli Elia, Pasquatti Giacomo,
Piazze Vicini Maria C., Pontoni Silvia, Sant Stefano,
Sturmigh Anna, Volpetti Giovanni
#226