“Moviti frut, no vin timp di pierdi. Ancje se lis zornadis si son slungjadis, l’istès al ven scûr adore…. e tu sâs che ancje chest an o vin di lâ a scuedi chei cuatri carantans che a coventin par fâ dî messe a Cjargnà”.
E cussì ogni an, a pît, dopo le solite solecitazion di mê none, jo e jê o partivin pes cjasis di chês fameis che ancjemò a spietavin, cui il fi, cui il marît, a voltis il pari, partîts in vuere e mai plui tornâts.
“Almancul une messe par chei puarets che no savìn se son muarts, fats presonîrs, o pierdûts”. Chest si ripeteve mê none, strade fasint, fevelant di bessole. Puarete, in chê vuere, e veve pierdût doi fîs. Nelo e Gjovanin, doi biei zovins, cussì a contavin tal paîs, e che jê, a jere sigure che prime di murì ju varès viodûts su lis lôr gjambis zirâ la volte de androne. Cjaminâ cun jê in chês bielis zornadis di vierte, pai trois dai cjamps, biadelore verts, mi jemplave il cûr. Ma un an, chê gjonde par chê biele zornade che o vevi tant spietât si jere mudade intun brut pinsîr che come un carûl mi businave tal cjâf. O pensavi a gno pari che al jere un comunist, come chei che a vevin copât o fat presonîrs i miei barbis.“Cemût puedial jessi amì di chei che a àn copât, o fats presonîrs siei fradis? mi domandavi avilît.
No podevi savê, o jeri masse canai, che al jere stât chel cancar di Mussolini, i fassiscj che a vevin mandât in vuere i miei barbis. Come che no podevi savê che chei bruts pinsîrs a jerin nuie altri che lis bufulis di chei cuatri politics, che a contavin cul ingjan ae puare int par podê lâ a sentâsi a Rome. Ma par fortune chel brut pinsîr subit al jere sparît a pene che mê none viodintmi cussì lancurôs, mi à prometût che mi varès puartât a Cjargnà.
E cussì ogni an, a pît, dopo le solite solecitazion di mê none, jo e jê o partivin pes cjasis di chês fameis che ancjemò a spietavin, cui il fi, cui il marît, a voltis il pari, partîts in vuere e mai plui tornâts.
“Almancul une messe par chei puarets che no savìn se son muarts, fats presonîrs, o pierdûts”. Chest si ripeteve mê none, strade fasint, fevelant di bessole. Puarete, in chê vuere, e veve pierdût doi fîs. Nelo e Gjovanin, doi biei zovins, cussì a contavin tal paîs, e che jê, a jere sigure che prime di murì ju varès viodûts su lis lôr gjambis zirâ la volte de androne. Cjaminâ cun jê in chês bielis zornadis di vierte, pai trois dai cjamps, biadelore verts, mi jemplave il cûr. Ma un an, chê gjonde par chê biele zornade che o vevi tant spietât si jere mudade intun brut pinsîr che come un carûl mi businave tal cjâf. O pensavi a gno pari che al jere un comunist, come chei che a vevin copât o fat presonîrs i miei barbis.“Cemût puedial jessi amì di chei che a àn copât, o fats presonîrs siei fradis? mi domandavi avilît.
No podevi savê, o jeri masse canai, che al jere stât chel cancar di Mussolini, i fassiscj che a vevin mandât in vuere i miei barbis. Come che no podevi savê che chei bruts pinsîrs a jerin nuie altri che lis bufulis di chei cuatri politics, che a contavin cul ingjan ae puare int par podê lâ a sentâsi a Rome. Ma par fortune chel brut pinsîr subit al jere sparît a pene che mê none viodintmi cussì lancurôs, mi à prometût che mi varès puartât a Cjargnà.
E ve ca, finalmentri chê zornade e jere rivade. Jo, me none, gnagne Angjeliche o jerin bielzà montâts, cun dute la clape dal paîs, su la coriere che nus puartave al templi di Cjargnà. Jo o jeri content come une pasche e soredut parcè in chê zornade o vevi la braùre ancje di podê lei i nons dai miei barbis su la lapide di marmul che e jere in chê grande glesie. Ma no dome par chest o jeri content. Gnagne Angjeliche e jere une femine gustose e dome il pinsîr di passâ une zornade ancje cun jê mi meteve ligrie. Ma se chel gust, come che si dîs, al jere vignût a cjaval, al è bastât pôc par che al tornàs vie a pît. Te glesie, a metât cerimonie, gnagne Angjeliche no podeve plui tignîle… Puare femine, no i restave che cisicâ inte orele di mê none che le compagnâsi fûr de glesie par lâ a poiâle di cualchi bande. Dit e fat. Ducj I trê o jerin bielzà fûr, tal biel mieç de place. E al bastave un moment, in chê volte lis feminis indevant cui agns a puartavin lis mudantis cul sclap. Al coventave dome un cjanton dulà che gnagne Angjeliche e aromai, za che jere, ancje mê none, a podessin fâ la pissade. Jo o vevi dome di stâ atent che nol rivâs nissun. E velis là, dutis dôs, in pins, dongje il mûr, crodint che nissun al podès viodilis. Ma sul plui biel de disbevude, cuant chê gnagne Angjeliche e mê none a pensavin di vêle fate francje, no passie propit par li la bande dai alpins. Mari mê, ce vergogne!!! Dut al jere finît intun bati mans, ridadis di gust e cun chel de trombe che ur sunave daûr. In chel moment, par l’imberdei o sarès lât sot tiere. Mancul mâl che incrosant i voi di gnagne Angjeliche, mi soi acuart che jerin biei e celescj come il cîl di chê zornade e che a dispiet de vergogne a ridevin istès, come se se nol fos sucedût nuie.
di Nello Malisano
#208
7 comments On Il gno dopo vuere
Da pissâ da ridi:-)
o soi content di veti fat fâ une bile ridade
Nelodifeagne
Biele conte, Nelo, gjenuine. Al timp e al cûl nissun comande!
Fortunât tu che in Trinacrie, il frêt, no ti toçje! Mandi de bande di: Maurizio Di Fant
Un filmin in blanc e neri, ché tant i colors e son in evidence, e quatri sequencis par gustà vois e ordit.
Braf, Malisan.
Gracie a ducj pe vuestre bontât. E mi rint orgogliôs che Frank Spada, propit Lui, che al è un vêr scritôr, mi fasedi i compliments.
Nelodi feagne
Sù lis mudantis cul sclap, o ai viodût che al esist inmò e no dome par pierdi lis âghis:-) Bisugnarès che cualchidun al scrivedi une conte lì parsôre che alc di erotic nol fasarès mâl:-)
Scuse, ma che conte chi jò tale robi parce-che o ai di leile almancul a tre personis!
Leonore