La pronunzie di “i” tra vocâls

Te grafie uficiâl si à di scrivi “i” tra vocâls in peraulis come chestis:
bataie, fertaie, maion, paiâ, ploie, roie…
Cheste regule di scriture e ven incuintri a une situazion di pronunzie che tra lis diviersis varietâts furlanis e je avonde complesse. Di fat a son:
1) varietâts che i chescj câs a pronunziin simpri “i”
2) varietâts che no lu pronunziin mai, alore a pronunziin come se al fos scrit “batae”, “fertae”, “maon”, “paâ”, “ploe”, “roe”
 3) varietâts che a pronunziin “i” dome cuant che al è prime de vocâl toniche, vâl a dî chê dite cun plui fuarce (e che par facilitâ, ta chescj esemplis o metìn une liniute sot), alore a pronunziin come se al fos scrit “batae”, “fertae”, “maion”, “paiâ”, “ploe”, “roe”
Alore par furlan si racomande di scrivi simpri chest “i”, ma di lei ognidun cu la sô varietât: alore se o sês usâts a no pronunziâ chel “i”, no stait a pronunziâlu dome parcè che al è scrit, lait daûr de vuestre varietât fevelade, tal fevelâ!
Se invezit o volês pronunziâ daûr de coinè (che però no à regulis di pronunzie fissadis), alore tignît cont che la plui part des varietâts centrâls a àn il compuartament numar 3.

2 comments On La pronunzie di “i” tra vocâls

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît