La dentiere pierdude

 

O soi daûr a viodi un tichinin di television prin di lâ a durmî, cuant che mi ven voie di gjoldimi un ultim sigaret. O slungji la man, o brinchi il pachet, o sbisighi dentri cul dêt… nuie, finîts. La voie e devente necessitât.
O salti sù de poltrone. Di bot mi soi visade che il tabachin de stazion al reste viert fin dîs di sere. O cjali l’orloi: dîs mancul vincj, no ài tant timp.
O plati la buse sui bregons de tute e la maiate di cjase cul capot, o brinchi al volo lis clâfs de machine e, cence patente ma cu lis çavatis di lus, regaladis dal gno om a Nadâl, o partìs a la bande de stazion.
Cuant che o soi a pôcs metros e o viôt za la vetrine iluminade dal tabachin, tac… black out!
No fâs in timp a disperâmi, viodint la tabachesse sierâ la buteghe, montâ in machine e filâ vie, che il gno telefonin al fâs PLIN! Un messaç.
«Sêtu culì? Sêtu tu Cheche? O soi la None».
O scrîf  «None? Sêtu tu?» Invie e spiete.
PLIN «Indurmidide? O soi jo, ti ai dite, cui altri?»
O scrîf «Ma se tu sês muarte passadis dôs setemanis!» Invie e spiete.
PLIN «Ce centrial chest cumò?»
O scrîf «Nuie, tu âs reson. Ma, gjavimi une curiositât: in ce maniere scrivistu?» Invie e spiete.
PLIN «Cul telecomand de television». Clâr. La none e à vût simpri un debul pal telcomant de television. No lave a durmî mai cence.
O scrîf «Ma none, cemût fatu a srivi? Chel al à dome numars!» Invie e spiete.
PLIN «Ma ce scrivi e scrivi, o cjacari dentri!» Dut clâr.
«Cumò sta buine e atente. Mi soi impensade di vê dismenteade la dentiere sot dal cussin dal ospedâl. Tu âs di lâ a cjolile».
O scrîf «Ma none, a son dîs di sere passadis, no mi fasin nancje jentrâ!» Invie e spiete.
PLIN «Tu larâs doman di matine, cocâl».
O scrîf «Tu as reson none…» Invie e spiete.
Cui sa parcè ma o ai idee che il gno cerviel nol funzioni come che al dovarès. Di sigûr si trate di mancjance di nicotine.
PLIN «Cumò o soi strache. O voi a durmî. Mandi ninine e…no sta dismenteâti de mê dentiere pierdude».
Il telefonin si distude, ma si tornin a impiâ ducj i lampions de strade.
Cumò mi covente cjatâ un distributôr di sigarets, cjoli la mê dose e sclarîmi lis ideis.
Tant che o supi cun godiment l’ultin sigaret de zornade, o pensi al probleme che o varai di frontâ doman: in ce maniere fracâ une dentiere dentri intun telefonin?
di Francesca Gregoricchio
#130

3 comments On La dentiere pierdude

Leave a Reply to Tiziana Novello Cancel Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît