I vot dal Nigris

A si fantasiave un grum sul vot intun teme dal professôr Nigris: a si cjacarave un grum propit parcè ch’al jere tant ma tant râr che cualchidun lu gafàs. La costruzion dal teme che il nestri professôr al pretindeve cence nissune deroghe, nus e veve claride ben e no mâl intune des primis lezions: par daûr des lints scuris dai ocjai lui nus cjalave di sigûr, intant che de sô muse dome une part a si moveve, ma o vês di crodimi scuasi un nuie di moviment, viodût che le linie de bocje e jere une vore fine, e duncje chê part e jere le bocje. Pont prin: intal titul e je za le olme par il davuelziment e siche duncje dividi il titul stes in parts di disvilupâ intal ordin ch’al è stât enunziât. Pont secont e ancje ultin: nissune deroghe al fûr teme. Cui che si intivave in tal foran dal fûr teme, duncje, al varès cucât il piês vôt pussibil, a mi pâr di visâmi forsit il doi o il trê e chest dubi a mi restave dentri cun angosse fintremai a la consegne dal compit coret.
Daniela, la mê amie di banc, a mi veve contât di un frutat in ta classe devant di nô, un ciert Perusovich, un dai pôcs fortunâts che al veve vût il mitic vôt. Jo o cjalavi chel frutat magri cul profîl acuilin e fantasiavi di intervistâlu su ce titul di teme che al veve cjapat il vôt, ma siche duncje jo no jeri par nuie un biel toc di frute no vevi il coragjo di fevelâi. Mi sarès plasût jessi figone par podê tacâ boton e domandâi chel che i tignivi a savê. A la fin al è jentrât in tal gno cjâf il convinciment che dome cuntun tip di teme o varès podût vê cualchi probabilitât di rivâ al vôt dal Nigris: nuie titui di politiche, no temis di storie o leterature, ma dome cuntun titul che al feveledi e al sedi dentri de mê realtât, dal mê vivi di ogni dì. Mi pâr di visâmi che al sedi sucedût in cuinte, no rivavi scuasi a crodi e tornavi a lei il titul che forsit mi faseve sperâ di rivâ a fâ il colpat:”Fevelait de realtât sociâl, economiche e religjose dal vuestri vivi”. In poçjis peraulis, fevelait dal vuestri paîs. Vês presint no mo le gjinastiche prin di parturî cul respîr controlât par meti dentri tant ossigjen e po dopo butâlu fûr un poc a la volte? Poben al è propit chest che o ai fât par frontâ la prove intrigose che il gno prof (in che moment alì al jere dome che mê) mi domandave. Piçul scheme mentâl: pont prin sociâl, pont secont economie, pont tierç religjon… juste ben, però la partence e je fûr da la regule. O ai puartât cun cualchi trat descritîf il gno prof dentri il vagon dal tren pai students, che o cjapavi ogni matine par rivâ a scuele a Udin, i ai fât cognossi un trop di coiars rapresentants da la borghesie sanzorzine, i ai fevelât dai siei discors. In buine sostance il trop, gasât dai bêçs dal “pai” al decideve le graduatorie di fonde sui diferents atribûts des fantatis dantji stranons e titui aes classis inferiôrs aes sôs, cu la complicitât des zovinis di istesse classe e i lôr riduçs di mierde (che mi vegni perdonade le peraulate, ma no pues fâ di mancul!) Par mê al zirave il sorenon di Scaramacai, che al sarès stât un personaç mieç paiaç interpretât de bande di Pinuccia Nava inte tivù dai fruts e che ti faseve pensâ a cualchidun un poc ridicul e un poc avilît. O jeri daûr contai al gno prof di chestj personaçs, iu fasevi deventâ protagoniscj di une realtât di ogni dì, di sigûr nuie onorevule par lôr stes e la lôr presunzion! A pas a pas Scaramacai, ridicule e lancurose, e piturave cu lis peraulis i diviers aspiets de societât sanzorzine, daûr il scheme mentâl che il gno prof nus veve conseât fin de primis lezions, puartant a la fin cun grant baticûr forsit il teme plui bramât di dut il cicli scolastic. Realizât il part, scanade, mi restave dentri l’ingôs par chel principi che al saveve scuasi plui di film che no di teme scolastic, ma zaromai o vevi olsât e azardât cun tal cjâf il torment ossessîf di: “Puedial jessi considerât fûr teme un davuelziment dal gjenar?” Scaramacai cumò e je deventade none Barbara, forsit ai voi dal nevodut ancje une none ninine, e sucêt che ogni tant a San Zorç e incuintredi diviers esemplârs di chel trop, ju viôt vignî fûr dai bars cun inte muse une espression di vielis, saludâ i cognossints scuasi cuntune rugnade, int smuarte par fûr e (se tant al mi dâ tant) ancje par dentri. None Barbara invezit e incuintre int che dome al viodisi tu ju sintis a dî: “Mandi, cemût staiso, contimi di te, dai fruts, de mame…” e dut cun bocje di ridi par la grande gjonde di cjatâsi sì, ma ancje cjatâsi jenfri biele int, cun biei sintiments di ligrie come chê dai fruts.
Ah, dismenteavi, se a cualchidun i à restade le curiositât di savê il vôt dal mê teme…po ben….us disarai che chê interviste a Perusovich no ’nd ai vût bisugne di fâle!
di Barbara Battel
#603

1 comments On I vot dal Nigris

Leave a reply:

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Pît di pagjine dal sît