Driiin, driiin… il telefon al sune, une, dôs, trê voltis, ma a son lis siet di matine, e je domenie, pussibil che nancje vuê no si podedi stâ cuiet. Uff, tocje jevâ sù dal jet cui voi ancjemò sierâts, a scûr te cjamare, o voi a palpon, finalmentri lu cjati, i rispuint, e je mê fie, la plui viele, Federica: [...]